Sărăcia e şi mai mare, muncile câmpului şi în gospodării, s-a amplificat. Profitul este şi mai mic în raport cu străduinţele chinuitoare ale pământului. E primăvară şi omul de la ţară îşi construieşte iluzii, iluziile grânelor, ale vitelor, ale unui profit demn de o aşa stăruinţă; iluzii ce se sinucid sub roţile căruţelor ce vor aduce fânul animalelor sau doar câţiva lei în plus la sfârşitul anului, atâta cât să nu moară de foame în această perioadă de criză...
Deocamdată, ţăranul roumân îşi ţine animalele cu roadele târguite pe bani mulţi (cei ce îi au!), speranţele de mai bine cu zbucium şi durere de gânduri.
Primăvara aceasta a venit în forţă: cu impozitări pe imobile şi pământ mult mai mari, de nesusţinut!
,,De unde Doamne vom plăti? Muncă multă şi bani puţini, nici măcar roade... Taxe şi suprataxe!''
Vor supravieţui truditorii pământului?!
Gânduri gri ne tulbură lumina acestei primăveri ce a crăpat de curând mugurii liliacului mov.
Lipsa banilor ne împinge la a cere o iarnă permanentă ( absurd !).
Nu ştiu dacă merită... să închei pe un ton optimist şi voi spune doar atât: di murgule, di... dă- ne hrană şi vom trăi!( amândoi desigur !).
Postări
0 Comentarii