- Virgil ANDRONESCU -


Pictor Dumitru Negru, Turnu Magurele, membru U.A.P.R.
,,Esti un reactionar si ar trebui san u mai fii- sa nu mai fii, san u mai fii poet, san u mai fii deloc!’’
Unul de-i ziceau calau, ii taie capul. Corpul ii ramase teapan. ( Calaul statea drept si ranjea ).
M-am trezit…si nu mai aveam degetele, mi le taiasera. Stateam intins pe podeaua unui teatru absurd si pentru ultima data mai eram poet. Curand ramasei cufundat in memorie, unde nu-mi mai gaseam poeziile si de unde imi ranjeau deopotriva valetul, mascariciul si calaul.

Te vreau iubito, pe un pat de toamna,
Sub clarul dulce al palidei lumini ;
Te vreau, frumoasa doamna,
Pe un pat de galbeni trandafiri !
Te vreau in zi de toamna,
Sub cerul ravasit de frunze moarte si de ploi ;
In zi de amintire, vaga doamna,
Te vreau, pe patul regasirii ploilor din noi !

Trec pasari prin inima mea iar eu tac si stau nemiscat…impietrit. Copacii ma plang…
Caut o explicatie plauzibila. Pornesc alene cu gandul prin noapte, casele se tin scai de mine in timpul acesta ploua monoton.
Planeta tace inmarmurita si ea, numai copacii ma plang, cerul se zbate ranit.
Canta pasari triste in inima mea, zeii isi vad de treburile lor meschine.
Mi-am pierdut carnea si sangele, nu mai am simturi. 

Femeie
Ninge alb in cimitir
Arunca-mi pe mormant
Un rosu trandafir
Stropeste-ma femeie
Cu un pahar de vin !


... 2012.
De mult doresc sa nu mai fiu,
ma latra cainii, luna luce a pustiu.
Latra-m-ar cainii toti in gand,
chemandu-ma, latra-m-ar cainii de pamant!  


sa nu mai latru in pustiu
cersind iubiri

                               - Colaj, inceputul anilor ''90 -