- Virgil ANDRONESCU -


Olimpiada de improvizaţie a început cu ghinion în organizare: cele trei camere video şi sistemul audio nu au funcţionat. De, ce să-i faci, nu pot fi toate cum îşi doreşte Bodolan! Publicul a aşteptat mai mult de zece minute. A rămâne sau a pleca, asta-i întrebarea! Dilemă mare, domnilor! A sosit şi timpul retragerii pe la căşi. Parte din public a reuşit cu greu să iasă din clădirea teatrului deoarece uşile erau închise şi nimeni nu dătea voie să se iasă. ,,Sechestru'' în toată regula! Portarul de la intrarea actorilor suna pe portarul de la intrarea principală iar acesta, la rîndul său, suna pompierul, pompierul... persoane responsabile din teatru. Să credem că această întâmplare face parte tot dintr-o ,,Olimpiadă de improvizaţie" a teatrului? Un întreg lanţ al slăbiciunilor, o improvizaţie reuşită...ce-i drept! Oamenii aşteptau neliniştiţi şi curioşi deznodământul, ca în timpul reprezentaţiei. Pe domnul Bodolan îl cam paşte ghinionul, după cum se vede! Să fie ăsta un semn prevestitor? Nu e necesar un răspuns, e doar o întrebare nevinovată! Şi vorba cântecului ,, Bodolan, Bodolanule, cum mai scapi băiatule?''

                                         - Pamflet publicat in revista www.ViataBrailei.ro -