,, Pe
lumea asta, toate sunt la locul lor, si toate sunt la vremea lor; iara nimic
nu-i de prisos .’'
Anonim
Pentru folosirea partilor
ramase din miel, de la friptura la protap, cat si pentru nevoia de a scapa de
mahmureala, dupa savurarea fripturii si a numeroaselor pocale de vinisor ce au
contribuit la alunecarea mai usoara pe beregus, este necesara ,,dregerea” ( pentru
revenirea din starea de ,,iar a baut pisica otet !“ ), iar o ciorba de miel,
dreasa cu verdeata si acrita cu lamaie, e taman buna! E drept, noi servim
ciorba de miel inainte de a se gata friptura, drept pentru care punem inca
dis-de-dimineata, oalele la fiert, iar protapul este alimentat de kalispera
(dupa-amiaza), pan’ ce spre seara e gata. La altii e altfel, da’ eu zic asa cum
e la noi!
Pentru ciorba folosesc
maruntaiele (noi le zicem bureti !), ciocanele, gatul si turloaiele de la miel,
se pun in apa rece si se portioneaza, apoi vor fi oparite cu apa fierbinte in
care am pus putina sare grunjoasa (exclus iodata! ) si cateva picaturi de
lamiae sau otet de mere, apoi se trec repede in alta oala cu apa rece. Intestinele
( matele ) si burtica mielului se spala bine in cateva ape, se intorc, (
folosind un betisor dintr-o ramurica proaspata, cojita ), se mai spala si se limpezesc,
se pun apoi pentru un sfert de ora cu sare grunjoasa, putina ceapa rasa si o
lingura de otet de mere, iar dupa aceea se limpezesc si se oparesc la fel ca si
celalate bucati. Intre timp am pregatit oala de lut in care voi fierbe ciorba,
am oparit-o cu apa clocotita si apoi am pus apa fiarta in care voi pune
bucatile de miel! Oala e pusa pe vatra si inconjurata de jar, si o bucata de
tizic ( tor ) care arde domol, asigurand fierberea. Adaug in oala zarzavat
taiat bucati maruntele ( morcov, pastarnac, radacina de telina si patrunjel, cateva
rondele fine de praz, o ceapa potrivita taiata fin si trei catei de usturoi
curatati taiati in doua, zarzavatul acesta este din productia proprie de anul
trecut, pastrat cu grija in nisip in bordeias, ca sa nu degere ) un praf de
sare mascata o ramurica de cimbru uscat si las la fiert domol! Eu tai totdeauna
zarzavatul foarte fin pentru a fi mancat odata cu zeama, nu las bucati mari
decat atunci cand il scot din zeama (la ciorba de burta, piftie, tuslama, etc .
). Nimic nu e mai dizgratios cand ai unii musafiri simandicosi, care incep sa
venture ciorba, sa aleaga bucatile de zarzavat, sau sa le scuipe-n lingura, sa
inceapa sa jupoaie pielea de pe bucatelele de carne, punand-o inapoi in
farfurie sau in lingura sau pe servetel ( aici e rolul pisicii de sub masa, care
asteapta sa i se plaseze ceva discret ! ) si sa lase-n farfurie o tarboseala! Asta
tine si de educatia persoanei, gusta intai si daca nu-i e pe plac zeama, pune lingura
de-o parte si asteapta felul urmator, sau din politete spune ca tine regim!
Dupa ce carnea a fiert aproape de jumatate se pun doua linguri de zarzavat de
ciorba din cel preparat traditional numit ,,adjica”. Adjica se face din ardei rosu dulce si cativa din cel iuti (
tire ) tocati maruntel cu zarzavat verde tocat, cu putintica sare,
conservata prin propria iuteala, fara fierbere, si care da culoare si savoare mancarii,
si un gust usor picant. O sa va dau receta toamna, cand prepar, ca acus e prea
din vreme si pana atunci se uita ! Adjica e pastrata in vas de sticla sau lut
smaltuit, la loc racoros ( beci,
pivnita, bordei ) se poate pastra si 2-3 ani! Asa pastrau cei din vechime
zarzavaturile, fara frigider, conservanti, sarare exagerata, sterilizare sau
pasteurizare in borcane inchise sau cu diverse
substante chimice. Cand este aproape
gata adaug cateva frunze proaspete taiate fasiute maruntele de stevie (
dragavei ) sau spanac, e buna si salata, si cateva frunze de urzici maruntite.
Gust ciorba de sarat si storc o lamaie, cand sunt corcodelele ( boambe sau corcodusele )
facute ( adica s-a intarit samburele si nu mai scot amarala ), tocma’
bune de acrit le oparesc si zeama lor o strecor si pun la ciorba, dar cum anul
acesta Pastele a fost timpuriu am folosit lamaie! Cand este gata dau de-o parte
oala pe vatra scot ramurica de cimbru, bat ou cu putin iaurt de casa sau smantana
si-l pun in oala cu ciorba fierbinte,
tai apoi leustean si patrunjel verde proaspat si trag oala pe margine sa se
ostoiasca din fiert (se linisteste si gustul se desavaseste ). De servit in
strachini se lut sau gavane din lemn, cu linguri de lemn si eventual ( cui ii
place mai picant ) un ardei iute din cel pus la otet aromat ( tira ), sau din
cei rosii, uscati, insirati pe ata si perpeliti oleaca la jar. Pofta buna !
0 Comentarii