- Hypolita -


,, - Omul, Vladimir, are libertate deplina. El are                                                                                    posibilitatea de a folosi, tot ce i-a fost dat din  inceputuri de Dumnezeu Prealuminatul! “
                                          V. Megre  ,, Звенящие кедры России’’ (Cedrii sunatori ai Rusiei )


Zilele trecute, un grup de cinci copii se intorceau zgomotosi de la garla, aveau geacuri ( traistute ) trecute peste umar, umede si umplute cu  ceva care le tragea aproape de pamant, chiuiau si bateau cu betigase de salcie in ulucile gardurilor pe unde treceau, asmutind cainii vecinilor, o adevarata ,,Ceata a lui pitigoi “ ! Doar tusa Floreta ii certa : ,,Ta ce tracu ati patit te va chiraiti asa? Te crezui ca luata-ta tracu foc pi unteva !‘’ zise ea speriata trezita probabil din somnul ce si-l face dupa-amiaza, dar se linisti si se intoarse in odaita sa-si continuie ,,activitatea “ . Eu, intamplator, eram la poarta ca tocmai trecuse postarita si-mi daduse o scrioare.
-         Saru mana ! zise Vladutu, cel mai mic, din ceata.  Am fost la garla  si-am prins muuuulte scoici, si-si intinse manutele aratand cat de multe erau.
-         Sus copaie jos copaie, la mijloc carne de oaiieeee…Hi , hi, hi ! .Vrei si matale, ca am prins destule ? Si mama nu prea le iubeste, completa  si Maricel !
-         S-au copt ciresele de mai, vreti  si voi? le raspunsei.
-         Iiiiii, cum sa nu ! si ochisorii albastrii ca cerul senin de primavera ii sclipira de placere !
-         Si noi, si noi, vrem !  completara in cor ceilalti! Si noi avem scoici sa dam la schimb…
-         Sunt cirese multe in pomi, a dat Bunul Dumnezeu sa se faca pentru toata lumea, dar am nevoie de ajutor sa le culeg, voi vreti sa ma ajutati ?
-         Daaa, acus venim !
-         Uite cum facem, voi va duceti acasa de va schimbati, lasati ce aveti la voi, mancati, cereti voie la parinti si apoi veniti la mine, da ?!
-         Cum sa nu, venim, iute venim, se indepartara fuguta spre casele lor.
-         Daca aveti galetuse si sacosele sa va luati, strigai in urma lor. Cel mic se opri in loc :
-         Poate sa vina si Ancuta ? intreba cel mic. Ancuta era surioara lui mai mare .
-         Sigur ca da, il asigurai eu.
Cum ciresele sunt primele fructe ce sclipesc imbietor in reflexe galben-rosiatice in soarele cald al sfarsitului de primavera , sunt cele mai iubite de toata lumea, dar mai ales de copii, ceata  de voinici se intoarse in mai putin de-o jumatate de ora, inarmata cu galetuse si sacosele, doi dintre ei duceau precum un trofeu o papornita  plina cu scoici.
Pentru matale ! zisera ei si o pusera jos, sa le puneti in apa rece, sa se curete de namol, ca asa a zis mama spuse unul dintre ei !
-         Bine multumesc ! dar pentru voi ati oprit ?
-         Daaa, destule, iara de nu ajung, ne ducem si mai scoatem, ca stim locu, zise Gigel.
-         Sunt suficiente, ii asigurai eu, si cum nu e bine sa refuzi, vorba ceea ,,ce-i de dar …! “  am luat sacosa cu scoici si-am basculat-o in jghebuletul de la fantana, apoi am condus copiii  in livada, unde cei trei ciresi chipesi timpurii isi etaleaza coroanele incarcate de bobite in codite aurii si rosiatice. Am, puse de Gicu, si doua scarite, dar ceata e priceputa la cocotat in pomi, imediat au zbughit-o fericiti in cei trei ciresi. Pentru a nu pati precum matusa Marioara din poveste, sub ciresii din livada nu am semanat canepa ( de altfel milenara noastra canepa, a fost condamnata, fara drept de apel, sa fie exterminata, ca si planta de cultura. In imbecilitatea lui, judele care a facut lucrul asta, din intentie stramba, invinovatind-o ca ar fi drog !!!! ? ), sub ciresi creste doar iarba mica si frageda, buna pentru hrana iepurasilor de zapada cu ochisori precum ciresele, pe care ii am in tarcul din spatele hambarului .
-         Dupa ce si- au umplut burticile de cirese, copilasii s-au pus pe cules ciresele cu codite ( coditele pentru ceai, iara fructele pentru consum, compot, gem, dulceata sau placintele )in galetusele aninate cu carlige de ramurelele ciresilor, imparteala finala a recoltei se face precum in melodia formatiei ,,La Bionda “ -,,One For You, One For Me “. Asa ca toata lumea e multumita !  Noi nu facem negot la piata, cu ce cultivam, crestem sau recoltam, sunt folosite in familie, iar ce este in plus daruim pe la  cei cu care ne ajutam, pe la  vecini, rude si prieteni ! Copiii si-au luat si ei la plecare sacoselele si galetusele pline cu cirese, sa guste si cei de acasa, iara eu am materia prima pentru prima sarja de conserve de sezon ! Am pus scoicile in apa, pana a doua zi, si le-am curatit bine de namol si nisip cu o perie de paie.
Zama de scoici, este una dintre cele mai vechi retete de mancare a locuitorilor de pe malul apelor.  Numite  midii, cele de apa dulce, sau stridii, cele marine, scoicile sunt considerate de unii ,,hrana saracului “ dar asta nu le impiedica sa fie vandute pe bani multi in restaurante de lux, servite in fel si chip! La noi procedeul de ,,a gati scoici “ e simplu : se pune apa la fiert in caldarea de arama  sau ceaun ( tuci, din fonta turnata, exclus din aluminiu ca e e toxic ) se adauga putina sare grunjoasa, o ceapa intreaga curatata, morcov, pastarnac, radacina patrunjel ) si cand apa incepe sa fiarba se pun scoicile, prin oparire scoicile se desfac, se mai lasa sa fiarba cam o jumatate de ora, apoi se da vasul de-o parte se scot scoicile, zeama in care au fiert se strecoara. Si acum pentru fierberea ciorbei folosesc o oala de lut. Torn zeama fierbinte strecurata in oala si adaug carnea scoicilor, unii le curata de iarba din stomac, dar si iarba are rostul ei ! Eu, insa, le folosesc dupa receta veche, adica asa cum sunt scoase din cochilii, mai opresc o parte din ele pentru a fi tavalite prin faina si puse la prajit in tigaita in untdelemn sau untura de purcel! Pun oala la foc domol de tizic ( tor ), pe vatra cateva ore, completez cu zeama cand a scazut, si mai pun o ceapa mica si-un morcov. Cand este aproape gata, toc cateva codite cu frunze de usturoi ( ai ) verde, frunze proaspete de leustean si patrunjel si storc o lamaie. Trag oala de-o parte si adaug toate acestea, potrivesc de sare si las la ostoit. Pun pe pirostreie la foc iute tigaia de arama cu coada ,,de pisica “ cu untdelemn la incins si cand sfaraie pun scoicile ramase, tavalite in faina la prajit, cand se rumenesc, fierbinti le pun la scaldat intr-o strachina cu mujdei facut dintr-o capatana de usturoi zdrobit subtiat cu zeama in care au fiert scoicile. Intre timp am perpelit si-o mamaliguta la foc, din malai de porumb, inainte de aducerea pe meleagurile noastre a papusoiului din America se folosea macinisul de mei, hrisca  sau  un fel de gris de grau fiert ( caşa sau terci ). Intre timp dau jos din cui masa cea rotunda cu trei picioare, ( tom & jerry au simtit si sosesc  in tromba sa-si ia in primire locul preferat de sub aceasta ), rastorn mamaliga pe capac, asez tacamurile, blidele si va…invit…! Zama de scoici e delicioasa, nu ingrasa, e arhicunoscuta remarca unora cand vad o persoana slabanoaga, supla : ,,da’ parca numa zama de scoici manaca de-i asa subtire !!!” si cum obezitatea  e o adevarata maladie ( pe langa multe altele ! ) a omului modern, mancarurile acestea simple, naturale, fara adjuvanti, surrogate si chimicale, sunt o adevarata binecuvantare pentru sanatate ! Omul, animalele si plantele au fost create intr-un echilibru deplin, fiecare cu rostul ei, fiecare sa aibe ce-i trebuie si sa folosessca atat cat are nevoie dar…. Tehnologizarea si modernizarea excesiva nu au adus in viata cotidiana bunastarea si fericirea promise tuturor, ci  doar falsitate si brutalitate asupra  biosferei ( si  nu armonie  asa cum se credea )! Pare paradoxal?! Dar efectele sunt pe termen indelungat, castigul initial nu-i decat o momeala, ceea ce urmeaza conteaza ! Doar reintoarcerea  la natura, ( precum fiul risipitor intors acasa ) la valorile  adevarate este castig si evolutie spirituala umana si nu baloanele de sapun ale tehnologiei !