Aş vrea să cred că pentru poporul român, în general, şi pentru românii ardeleni – în primul rând, pentru cei din ,,secuime”– în special, va începe, acum şi pentru totdeauna, o nouă epocă pe care aş numi-o post-udemeristă!
Nu ştiu şi nici nu sunt convins că noua
putere ce s-a instalat în România va fi capabilă să aducă pentru români o
viaţă mai decentă, prin care marea majoritate a lor să devină oameni
pentru care grija zilei de mâine să nu se mai existe, ziua ce urmează să
nu mai fie o spaimă, aşa cum a fost în ultimii ani şi cum mai este
încă. Dacă România este cu adevărat ,,un stat democratic şi social”(Art.
1(3) din Constituţie) atunci acest lucru ar trebui să se şi întâmple
efectiv. Iar aceasta se va putea întâmpla numai dacă clasa politică
românească va deveni cu adevărat o clasă politică care să lucreze pentru
binele ţării şi a tuturor cetăţenilor săi, nu o adunătură de afacerişti
veroşi, puşi pe căpătuială. Vom trăi şi vom vedea ce se va alege din
toate promisiunile făcute de actualii guvernaţi.
În schimb, sunt convins de cu totul
altceva. Este vorba de dispariţia UDMR-ului din actualul Guvern al
României! Şi să dea Dumnezeu să fie nu pentru o perioadă conjuncturală,
mai lungă sau mai scurtă, ci pentru totdeauna! Şleahta asta udemeristă,
care n-a lipsit de la guvernarea ţării în ultimele două decenii, ar
trebui să dispară definitiv, nu numai de la actul de guvenare, ci şi din
viaţa politică ţării! A adus prea mult rău României şi românilor pentru
a i se permite vreodată să aibă vreun rol politic major. Iar noi,
românii din ,,secuime” am simţit dictatura udemeristă – fiindcă asta a
fost, o dictatură udemesită! – din plin, încât am avut impresia că trăim
într-o altă ţară, nu în România!
Obrăznicia şi nesimţirea maghiaro-secuiască, încurajată din plin de politicienii ,,ce s-au urcat azi în spatele lor”, mai ales în ultimii ani, au depăsit orice limită a bunului simţ. ,,Să-ţi iei şatra şi să pleci, altfel…”!,
i s-a spus preotului Eugen Micu, din Praid, unde, în perioada
interberlică s-a zidit o frumoasă biserică românească, care, a scăpat,
ca prin minune, nedărâmată în timpul ocuipaţiei horthyste. ,,Ţi-a sunat ceasul, român împuţit”!
se scria pe bileţele din cutiile poştale ale românilor din Miercurea
Ciuc. Cum să mai poată rămâne acolo bieţii români, într-o asemenea stare
de spirit, fără a avea garanţia unei minime securităţi?
Odorheiu Secuiesc, acolo unde fostul
premier, Ungureanu, s-a întâlnit, nu demult, doar cu reprezentanţii
maghiaro-secuilor, fără participarea vreunui român, şi-a făcut un
titlul de glorie că este cel mai curat oraş unguresc din România! Asta
pentru că după 1990 românii au fost alungaţi. ,,Plecarea lor (a românilor, n.n.) este un proces revoluţionar”, iar ,,prezenţa claselor româneşti dăunează procesului istructiv-educativ în limba maternă”!
Procesul bantustanizării învăţământului
pe criterii etnice nu s-a oprit doar la Odorhei, ci s-a înfăptuit rapid
în toate şcolile din Covasna şi Harghita. Elevii români au fost
alungaţi, spre a se putea asigura ,,procvesul instructiv-educativ în limba maternă”! ,,Ce vor face copiii noştri”? întrebau părinţii elevilor de etnie română. ,,Trebuiesă plece la altă şcoală”! li s-a răspuns scurt de către ,,revoluţionarii” care strigau în gura mare ca românii să plece din ,,ţinuturile noastre”, în ,,ţinuturile lor”, de parcă ar fi fost vorba de altă ţară! Numai aşa s-a putut asigura ,,procesul instructiv-educativ în limba maternă”, iar ,,limba română a devenit cea mai grea materie pentru elevii maghiari, depăşind proverbiala matematică”! Aşa s-a ajuns ca în şcolile organizate pe principiul etnic ,,limba română să devină un element de oprimare a minorităţii maghiare”.
Rezultatul nu putea fi altul decât acela că tinerii de etnie maghiară
sunt crescuţi şi educaţi în spritul unei intoleranţe etnice faţă de
români, catalogaţi, de către dascălii lor, ca fiind ,,invadatori veniţi de peste Carpaţi”!
Nu întâmplător deci a apărut un Csibi Barna,cel care l-a spânzurat pe
Avram Iancu, el nefiid altceva decât un produs al acestui proces de
bantustanizare a învăţământului românesc în şcolile din ,,secuime”.
Concomitent se desfăşoară şi acum, ca şi
în trecut, un permanent şi susţinut proces de maghiarizare a puţinilor
români din ,,secuime”. În timpul unei cercetări sociologice făcută în
comuna Plăieşii de Jos, doamna dr. Maria Cobianu-Băcanu a stat de vorbă
cu o tânără româncă, pe care o cheamă Túnde(în traducere ,,zână bună),
care cu greu i-a putut spune, în limba română, că ,,românii din sat nu mai ştiu româneşte şi nu cred că în viitor copiii tinerilor români de astăzi vor mai fi români”!
Oare până când va mai dura această situaţie? Până când statul român va
rămâne orb şi surd la această tristă soartă a românilor din ,,secuime”,
uitaţi de cei care ar trebui să-i ocrotească, spre a-şi putea păstra
fiinţa lor naţională?
UDMR şi nu altcineva este organizaţia
şovină şi extremistă care a organizat de-a lungul celor două decenii
trecute o adevărată cruciadă antiromânească, prin toatre acţiunile pe
care le-a iniţiat. ,,Visul meu este o Românie federativă” a
fost sloganul sub care şi-a desfăşurat campania electorală Borbely Imre,
candidat la preşedenţia Roniei! El susţinea că marile provincii
istorice ale ţării nu au nimic în comun, fiindcă ,,Moldova este Moldova, Ţara Românească este Ţara Românească, iar Ardealul este Ardeal”!
Unul dintre fruntaşii udemerişti de tristă amintire, scriitorul Sútő Andras, striga în gura mare, la Odorheiu Secuiesc: ,,Secuii
trebuie să facă totul pentru a-şi recâştiga bunurile de care secuimea a
fost jefuită, chiar dacă pentru aceasta va trebui să aducem cele mai
tragice jertfe”! Nu a fost nevoie de jertfe tragice. Le-au
recâştigat pe toate, ba chiar mai multe decât au avut, datorită
neghiobiei şi prostiei politicenilor români, care au votat legi
privitoare la ,,restitutio et integrum” în totală necunoştinţă de cauză
faţă de situaţia existentă în Transilvania. Aşa s-a ajuns ca toate
bunurile imobile(terenuri de toate felurile, păduri, construcţii etc.)
trecute în proprietatea statului român, în urma reformei agrare din
1921, prin despăgubirea foştilor proprietari, să ajungă acum din nou în
proprietatea urmaşilor acestora sau a ,,bisericilor istorice”
ungureşti. Mai ales, prin reînvierea unor vechi asociaţii cadastrale,
precum cea numită ,,Gudea-Meşterhaza”, sau ,,Bunuri Private Ciuc”
etc. uriaşe suprafeţe din Carpaţii României(Carpaţii Orientali) au fost
retrocedate acestora. De abia, după lungi şi încâlcite procese şi prin
împotrivirea îndârjită a fostului prefect de Mureş, Marius Paşcan, au
fost salvate de la retrocedare vreo 30.000 de ha de păduri din zona
Mureşului de Sus.
Un fals ordinar a săvârşit şi Asociaţia Bunuri Private Ciuc,
din Miercurea Ciuc(peşedinte avocatul Hajdu Gabor, fost ministru
udemerist al sănătăţii; secretar Raduly Robert Kalman, primarul
municipiului), devenită persoană juridică de drept privat, pe baza
sentinţei civile nr.878 din 14 aprilie 2000. Aceasta a cerut în instanţă
– şi nimeni nu a contestat! – să fie recunoscută ca fiind una şi
aceeaşi persoană juridică cu Societatea ,,Bunuri Private Ciuc”,
de drept public constituită în baza Legii nr.7654 din 1946, semnată de
regele Mihai I. În acest fel, actuala societate de tip composesoral a
devenit proprietara a unor întinse suprafeţe de terenuri(păduri, păşuni,
terenuri productive, terenuri de arătură, grădini, fâneţe, locuri de
casă etc.). Erau bunuri rămase în proprietatea statului român după
reforma agrară din 1921, care s-au constituit într-o societate Bunuri Private Ciuc de drept public, adică a statului român.
Printr-un fals, cuvântul ,,public”
a dispărut din Monitorul Oficial al Regatului României nr.227 din 1
octombrie 1946. Nimeni nu a observat, ori nu a vrut să observe că că
noua societate înfiinţată în 2000 este una de drept privat, nu de
drept public, deci nu putea fi urmaşa celei înfiinţate în 1946. De
abia Curtea de Apel din Târgu-Mureş a stopat totuşi această mârşăvie,
prin care bogăţii de ordinul milioanelor de lei noi( a miliardelor de
lei vechi) ar fi intrat în posesia unei construcţii juridice născute de
pe urma unui fals. Şi totuşi lucrurile nu s-au oprit aici, fiindcă
iniţiatorii afacerii nu au de gând să se astâmpere. Recent, printr-un
priect de hotărâre, iniţiat de preşedintele Consiliului Judeţean
Harghita, Borboly Csaba şi de con silierii judeţeni Becze Istvan şi
Rafain Zoltan, s-a repus pe tapet înfiinţarea unei regii publice
comerciale, ,,similară Regiei Publice Comerciale Bunuri Private din
Ciuc, sub forma unei asociaţii de dezvoltare intercomunitare, cu unităţi
administrativ-teritoriale, în vederea realizării unor proiecte necesare
dezvoltării zonale ale membrilor, prin gestionarea/exploatarea unor
bunui de interes public local şi judeţean, care aparţineau şi aparţin
Bunurilor Private din Ciuc”.
Ce se urmăreşte de fapt prin acest nou
demers perfid? Nimic altceva decât de a se trece în proprietate privată
toată rezerva rămasă după aplicarea Legii reformei agrare din 1921, a
bunurilor destinate uzului public sau folosirrii lor în interes public.
Miza? Obţinerea de către viitoarea asocieaţie intercomunitară a peste
20.000 de ha de păduri şi fâneţe din Bazinul forestier al zonei
Topliţa(zona românească a judeţului Harghita), inclusiv a sediilor
ocoalelor silvice din Toplţa, Tulgheş şi Borsec. Să sperăm că cineva va
pune din nou piciorul în prag, spre a se stopa trecerii frauduloase a
unor uriaşe bunui ale statului român în proprietatea privată a
Consiliului Judeţean Harghita.
Pentru toate acestea însă nu pot fi
socotiţi vinovaţi numai politicienii extremişti din fruntea UDMR-lui.
Fiindcă vinovat nu este cel care cere, ci cel care dă, fără să
gândească. În cazul de faţă, nu numai aroganţa ungurească – de care
vorbea odată doamna Tia Şerbănescu – este vinovată, ci şi prostia
românească. Ori poate, mai degrabă, nemernicia politicienilor români,
cei afaţi la guvernarea României până mai ieri, dornici de a se menţine
cu ori ce preţ pe craca puterii. În numele acesteia s-au făcut toate
fărădelegile politicianiste, de pe urma cărora ţara a ajuns unde a
ajuns, iar noi, românii din „secuime” am fost şi suntem persecutaţi
pentru îndârjita aderare la tradiţiile şi la sângele nostru românesc!
Fiindcă, ca şi pe vremea erei medievale, românii din „secuime” sunt
excluşi din viaţa politică, consideraţi de ,,băştinaşii” maghiaro-secui
un fel de ,,toleraţi” pe ,,pământul secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi”!
Iată de ce, în încheiere, voi folosi şi eu cuvintele scrise de Nicolae Iorga, în ziarul ,,Neamul românesc” nr.87, din 8 martie 1907, dar rămase actuale, la adresa ciocoilor şi politicienilor de astăzi: ,,Să
nu-i ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznică şi proastă, care n-a ştiut
şi nu ştie a-şi înţelege, iubi, apăra şi măcar cruţa pe cei de-o lege şi
de un neam cu dânşii; pe hâzii politicieni mânaţi de pofte şi
nevolnicii; să nu ierte Dumnezeu pe cârmuitorii neghiobi sau vânduţi
înaintea cărora, cufundaţi în orgii bugetare, fumegă acum acest sânge
nevinovat.”(Atunci era sângele ţăranilor ucişi, acum este însă sângele României!).
În vecii vecilor cât va mai dăinui
suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe
netrebnicii şi făcătorii de rele. Aşa să dea Dumnezeu”!
Postări
0 Comentarii