- Cezarina ADAMESCU -

De când deştepţii de la conducerea Audio-Vizualului au hotărât, fără discernământ încetarea emisiei pentru cel mai important program: TVR Cultural, program formativ, educativ, recreativ de cea mai bună calitate, stau cu inima-n batistă şi aştept, din zi în zi ca el să dispară.
Acum se află (pentru prima oară în zece ani de emisie!) – în revizie tehnică. Aşa scrie pe grila lui, la care se adaugă şi un ţiuit electrotehnic sâcâitor, care-ţi răneşte timpanele şi adânceşte în chip dramatic semnificaţiile şi angoasa. Speram că s-au răzgândit, că datorită protestului unor oameni de cultură se va renunţa la această idee nefericită. Aş! Răul proliferează şi, de obicei, învinge fără scrupule. Un oarecare ar putea spune: pagubă-n ciuperci! Dar cei care se hrănesc din cultură, ar trebui să ia atitudine, fiindcă-i vizează direct.
În ţara asta, s-a verificat de mii de ori, poţi să protestezi cât pofteşti. Nimeni nu te ia în seamă. Ba, ai de plătit şi niscaiva ponoase pentru tulburarea liniştii publice. Că, vorba aia, tot victima este vinovată. S-a dovedit  şi acum câteva zile când, în faţa Primăriei Sectorului 5, un om a făcut stop cardiac, protestând că nu e primit în audienţă la primar, care avea o mulţime de alte treburi importante. Credeţi că, onor primarul cel brun s-a sinchisit de omul mort? Doamne fereşte! Şi-a văzut mai departe de afacerile şi plăcerile lui personale. Ba, a şi declarat că „e fix treaba lui” – adică a mortului, dacă a poftit să protesteze.
Un om între oameni? Un om pentru oameni? Că aşa declara în campania lui electorală: că nu va lăsa pe nimeni nerezolvat. Ha! Cine-l mai crede? Eu una m-am săturat de primari şi de parlamentari, deputaţi şi înalţi demnitari publici. Lupi în haine de oaie.
Până una-alta, mor oameni în stradă şi aceştia îşi văd mai departe de concediile şi vacanţele lor în ţări exotice, de vizite în marile capitale, de afaceri cu marile şi micile combinate, cu petrol, cu avioane şi cu vapoare, borduri şi privatizări de întreprinderi ca şi de vânzarea pe câte un dolar a uzinelor şi fabricilor unde-şi câştigau pâinea zeci de mii de muncitori. Şi dacă ies în stradă să-şi strige nemulţumirile, ori fac greva foamei, treaba lor.
„Ce altă treabă au?” – vorba unui spot publicitar care invita lumea la teatru – în ţara nemulţumiţilor pe care au moştenit-o de la străbuni. Străbuni care ar fi luat furcile şi coasele şi ar fi făcut curăţenie în Divan, în ogradă şi pe uliţă. Vorba poetului: „Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa / Nici în mormânt!”.