Lobby Group Braila BRĂILA: ,,Încălzirea un lux sau o necesitate ?”

- Lili SERBU -

MOTIVATIA

  

Lobby Group  Brăila format din - Filiala Brăila a Patronatului Român - Necula Stănel Ionel și - Sindicatul Lucrătorilor din Administrație - Șerbu Lina, organizează în data de 21.09.2012, ora 10.30 în clădirea situată pe strada Apolo, nr. 43 (colț cu strada Mărului) audiere publică cu tema ,,Încălzirea un lux sau o necesitate”, eveniment la care participă membri ai societății civile interesați pe tema încălzirii în orașul Brăila, experți în probleme de legislație a serviciilor municipale, în etică și morală în contracte de servicii pentru populație, în sisteme de termoficare, în probleme sociale,  în probleme de fond locativ și legislație aferenta proprietății individuale și comune şi reprezentanţi mass media.

             Scopul audierii publice îl reprezintă colectarea şi identificarea punctelor de vedere şi a soluțiilor viabile cu privire la rezolvarea problemei sistemului de încălzire a orașului Brăila, sintetizarea acestora si prezentarea intrun raport efectuat de experti independenţi.

            Un astfel de exerciţiu democratic întăreşte comunitatea şi contribuie la realizarea unor politici publice potrivite acesteia.

            Sistemul de termoficare din orașul Brăila este în acest moment supradimensionat și ineficient. Echipamentele sunt vechi, achiziționate în anii ‘60, adaptarea lor la noile cerințe de mediu necesită investiții foarte mari și cu efecte pe termen scurt.

            Evoluția sistemului de încălzire centralizată a orașului a parcurs trei etape importante care au fost strîns legate de situația economico-socială a orașului în diferite etape ale dezvoltării lui.

            Etapa 1

            Odată cu dezvoltarea explozivă pe verticală a orașului în sisteme condominiale  (blocuri de locuințe) concomitent cu crearea de industrii la nivel de oraș, a fost gîndit un sistem cu centrale de bloc sau cvartal care trebuiau să deservească aceste locuințe. Centralele funcționau pe combustibil lichid sau gazos cu randamente la nivelul tehnologiei utilizate, scopul lor fiind de a  asigura agentul termic pentru încălzire și apa caldă menajeră (Cazane de Apă Fierbinte).

            Etapa 2

            În anii ‘80 cînd Planul Național de Industrializare a generat construcția platformei chimice de la Chișcani s-au dezvoltat surse mari pentru deservirea acesteia pentru furnizarea de abur tehnologic, necesar procesului de producţie.

            Aceste surse funcționau cu producere de energie electrică, avînd randamente superioare, agentul termic fiind un produs secundar ceea ce a făcut ca prețul acestui serviciu să fie  usor de suportat de către populație. În această perioadă a fost proiectat și instalat sistemul de transport și distribuție, dimensionat proporțional cu numărul de consumatori ai orașului (blocuri, instituții publice, locuințe individuale și întreprinderi).

            În paralel cu acest sistem de termoficare mai funcționau din Etapa 1 cîteva centrale de cvartal care deserveau partea netermoficată a orașului.

            La aceste sisteme erau branșați toți consumatorii de energie termică ai orașului.

            Etapa 3

            În anii ‘90 cînd rînd pe rînd fabricile din orașul Brăila și-au încetat activitatea, în condițiile în care acestea reprezentau principalii consumatori de servicii de termoficare, furnizorul și-a redus treptat producția asigurînd doar încălzirea locuințelor. Acesta este momentul cînd s-a dovedit că sistemul este supradimensionat inducînd pierderi pe rețeaua de transport și distribuție care s-au regăsit în prețul de producere al agentului termic.

            Datorita acestui dezechilibru între capacitatea de producție și cantitatea vîndută către populație, correlate cu pierderile unui sistem supradimensionat, au făcut ca performanțele serviciului de încălzire pentru populație să scadă.

Din acel moment Consilui Local Municipal a fost nevoit să susțină pierderile din sistem prin subvenționarea energiei termice pentru populație.

            Odată cu scăderea performanțelor sistemului centralizat de termoficare au început debranșările de la sistem care au produs alt dezechilibru, cetățenii prevalîndu-se de soluția individuală de încălzire (centrala proprie de apartament, convector, încălzire electrică sau nici o sursă).

            Consiliul Local Municipal a avut două direcții de investiții în sistem (societatea furnizoare fiind în subordinea acestuia - CET SA) și anume:

            a)  a investit pe de o parte în aducerea în parametrii de mediu a sursei de producere a agentului termic;

            b) a investit în optimizarea sistemului de distribuție, realizînd puncte termice automatizate și înlocuirea conductelor vechi cu conducte preizolate pentru reducerea pierderilor.

            Se iau în calcul următoarele considerente:

            1. Începînd cu anul 2015 indiferent de sumele ce pot fi alocate pentru retehnologizarea centralei existente, ea nu se va mai încadra în reglementările europene de mediu (Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în atmosfera a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mare, amendată de Directivele 2006/105/CE şi 2009/31/CE).

            2. Gazul metan si produsele petroliere sunt surse epuizabile pe termen mediu, fapt pentru care prețul lor va fi într-o continuă creștere. Din acest motiv o sursă nouă care să aibă combustibil alternativ ar ajuta în acest sens. Mai mult în situația unui incinerator de deșeuri s-ar putea rezolva și problema actuală a depozitării acestora aliniindu-ne și la reglementarile comunitare.

            3. Pentru un oraș de dimensiunea orașului Brăila cu aproximativ aprox. 200000 de locuitori, cu cca. 50000 de apartamente și cam tot atîtea case unifamiliale, practica europeană arată că serviciile comunitare de încălzire pentru populație se fac în sistem centralizat, numărul de potențiali consumatori permițînd eficientizarea acestuia.

            Se conturează astfel din ce în ce mai clar un punct de vedere comun al specialiștilor privind avantajele termoficării urbane. Din păcate, deși frecvența aducerii în discuție publică a acestora a crescut, formele de prezentare sunt dintre cele mai diverse generând confuzie în mintea ascultătorului neavizat care, fie că este ministru sau doar membru al unei asociații de proprietari, este cel care decide menținerea, sau nu, a sistemului de alimentare centralizată cu energie termică (SACET).

Este necesar ca mesajul susținătorilor sau opozanților SACET să fie prezentat sub o formă coerentă, clară și simplă care să răspundă direct așteptărilor audienței. În definitiv, soluțiile alternative – individuale sau promovarea SACET și a tehnologiilor conexe trebuie privită ca o acțiune de marketing care să asigure adoptarea în masă a soluției, pe o piață concurențială închisă (cota de piață a unei tehnologii crește în detrimentul cotei alternativelor).

Ca urmare, toți cei care au interese pentru soluțiile alternative sau dezvoltarea SACET, de orice natură ar fi acestea în limita eticii, a moralei curente și a bunului simț, sunt invitați să participe la definirea unui cadru de discuție ale cărui coordonate principale, fără pretenția de a fi exhaustivi, ar putea fi:

·        Adresarea către auditorii din toate domeniile (legislativ, administrativ, popular etc.) . Dorim să avem o audiență largă pentru a ieși din cadrul îngust al inginerilor în care s-au purtat discuțiile pînă acum și dorim să atragem specialiști din domenii diverse.

·        Viziunea: orașul modern cu impact redus asupra mediului, cu o infrastructură eficientă și o economie bazată pe servicii;

·        Misiunea: definirea unei energetici urbane ca bază a planificării integrate a resurselor în concordanță cu realitatea și tendințele de dezvoltare durabilă;

Supunem atenției dumeavoastră următoarele scenarii care ar trebui să rezolve printr-o decizie corectă cele doua dileme:

ü      dilema consumatorului - încălzire individuală sau în sistem centralizat;

ü      dilema municipalității - subvenționarea montării centralelor de apartament, refuzarea implicită a unui serviciu public sau subvenționarea infrastructurii urbane de care beneficiază doar o parte a cetățenilor.

Majoritatea municipalităților din țările dezvoltate sunt preocupate de reducerea risipei de energie în mediul urban și ca urmare fac eforturi serioase pentru introducerea, re-introducerea sau îmbunătățirea serviciului municipal de încălzire (SACET) în clădirile rezidențiale, publice și comerciale.

Situația actuală precară a sistemelor de termoficare din România nu are cauze exclusiv tehnice sau legate de lipsa investițiilor, ci se datorează în primul rând subestimării mecanismelor concurențiale de piață care au dus la deconectări masive din sistem:

1.      Calitatea serviciului: majoritatea sistemelor centralizate de încălzire au dificultăți de adaptare la cererea de căldură a consumatorilor individuali. Deși tehnic este perfect posibil, managementul s-a concentrat pe producție. Livrarea nu se face „la cerere” (atunci cînd vrea consumatorul) ci „la disponibil” (atunci cînd poate furnizorul).

2.      Subvențiile: încurajează consumul și nu economia de energie, cu efecte negative asupra bugetului local și în special asupra capacității de finanțare a modernizării sistemului de alimentare centralizată cu căldură.

3.      Controlul prețurilor: lipsa unei diferențieri a prețurilor gazului natural în funcție de dimensiunea consumatorului și costul real al distribuției face ca economiile de scară și veniturile din producția de energie electrică a centralelor de cogenerare să fie anulate de pierderile din sistem.

4.      Analiza financiară incompletă: dacă din 2 MWh de gaz metan (2x106=212 RON) se obțin 0,9 MWh electricitate (140 RON) și 0,8 MWh căldură din care 30% se pierde în sistemul de transport și distribuție, atunci prețul minim al căldurii la abonat trebuie să fie de 128 RON/MWh, adică mai mare decât prețul gazului. Nu sunt luate în calcul costurile de oportunitate legate de instalarea unei centrale proprii, riscurile asociate si impactul asupra mediului.

Piața concurențială a încălzirii urbane

SACET este concurat în principal de:

a.      centrala de apartament care presupune o investiție suplimentară prin trecerea de la distribuția căldurii pe verticală la cea pe orizontală, dar care oferă iluzia independenței totale și a controlului precis al consumului

b.     centrala de bloc sau scară de bloc care se adaptează imediat și cu cheltuieli minime instalațiilor din clădirile existente, dar care pretinde stabilirea unui mod de împărțire a cheltuielilor agreat de toți locatarii.

Centrala de bloc, deși nu a fost acceptată încă pe scară largă, este cea mai eficientă metodă de încălzire „individuală” și cel mai serios concurent al termoficării. Soluția prezintă cel mai mic preț global, constituindu-se ca reper de comparație.

O idee vehiculată în ultima vreme, în special de către producătorii de energie datorită schemelor de sprijin existente, este:

c.      producerea energiei termice din gaz natural în cogenerare de înaltă eficiență și acoperirea vârfurilor cu energie produsă în cazane de apă fierbinte (CAF), urmând ca distribuția să fie făcută de municipalitate.

Din păcate, soluția nu rezolvă problema pierderilor din rețea și nu poate concura eficient fără ca distribuitorul (în speță, municipalitatea) să acopere aceste pierderi. De fapt, municipalitatea cumpără mai multă căldură decât facturează consumatorilor, diferența fiind acoperită de comunitate, în ultimă instanță de cetățeni, indiferent dacă beneficiază de serviciu sau nu.

Singura soluție de a îmbunătăți serviciul public de încălzire este de a-l face competitiv cu gazul natural printr-o abordare de tipul:

d.     preluarea întregului SACET ca serviciu public (eventual cu participare privată), de la producție la facturarea abonaților, cu planificarea și gestionarea afacerii centrată pe prețul energiei termice la abonat. Sistemul trebuie să utilizeze cât mai mult schemele de sprijin existente și, pentru a diminua impactul politicii de prețuri ale gazului natural, să se orienteze către utilizarea surselor de energie regenerabile (solar, biomasă inclusiv deșeuri municipale).

Comparație

Încălzirea individuală este potrivită pentru locuințe individuale și multi-etajate acolo unde nu se poate instala o rețea de termoficare (zone aglomerate din centrul orașelor, zone cu densitate mică a construcțiilor, etc.). Rețelele de gaz sunt relativ ieftine și pot fi instalate cu ușurință.

Variantele „a” și „b” consumă gaze din rețeaua de distribuție rezidențială, fiind dependente total de prețul combustibilului pentru populație. Politica generală este de liberalizare a prețurilor, deci este de așteptat ca acestea să crească și odată cu ele să crească proporțional și costurile de încălzire.

Față de centrala de bloc („b”), centrala de apartament prezintă dezavantajul unor riscuri de accident mai mari, al fluctuațiilor mai mari de temperatură la furnizarea apei calde menajere și la abandonarea încălzirii spațiilor comune ceea ce duce, în timp, la degradarea construcției cu pierderi mai mari decât economiile realizate.

Riscurile legate de arderea unui volum de gaze de câteva ori mai mare decât cel utilizat în prezent pentru bucătării va fi cuantificat de societățile de asigurări prin creșteri ale primelor față de locuințele similare racordate la termoficare.

Aplicarea consecventă a principiului „poluatorul plătește” va duce la creșteri suplimentare ale costurilor încălzirii prin plata taxelor de mediu.

În prezent, centrala de apartament pare să fie un element care crește valoarea locativă. Cu timpul însă, aspectul inestetic al coșurilor de fum și al instalațiilor interioare aparente va începe să echilibreze sau chiar să depășească în importanță aspectele funcționale, cu efecte negative asupra valorii de piață a imobilelor.

Încălzirea centralizată nu prezintă dezavantaje decât în măsura în care serviciul este de proastă calitate. Aceasta este însă o problemă culturală, a cărei rezolvare (parțială) apare odată cu creșterea inevitabilă a ponderii serviciilor în economie. Serviciul de încălzire centralizată presupune vânzarea/cumpărarea directă a „confortului” sub forma temperaturii dorite în încăperi și a apei calde la robinet, și nu a unei cantități oarecare de energie care pretinde calificare, preocupare și efort din partea utilizatorului pentru asigurarea aceluiași nivel de confort.

În plus, managementul energetic adecvat pe lanțul producție-consum este de natură să exploateze la maxim oportunitățile oferite de schemele de sprijin pentru acoperirea unor cheltuieli ale producătorului din vânzarea energiei electrice (de ex. o parte a deprecierii echipamentelor), cîștigurile fiind transferate abonaților la SACET. Acest aspect e susceptibil de a reduce cu 10-15% costurile totale de încălzire în funcție de tehnologia utilizată.

De asemenea, comparația financiară nu ia în considerație aspectele sociale și de mediu care lucrează în avantajul înclzirii centralizate bazată pe cogenerare:

1.      Managementul integrat al resurselor municipale (de ex. incinerarea deșeurilor cu producere de electricitate pentru iluminat public)

2.      Reducerea presiunilor asupra bugetului local privind climatizarea clădirilor publice (școli, spitale etc.)

3.      Reducerea poluării și a amprentei de carbon, cu atât mai mult prin utilizarea biomasei în scopuri energetice și retragerea acesteia din circuitul natural de degradare cu generare de gaz metan.

Invităm reprezentanţii  societatii civile , directori de şcoli şi spitale, preşedinti ai asociaţiilor de proprietari să -şi exprime ARGUMENTAT în scris opiniile referitoare la următoarele  întrebări tematice:

1.      Credeţi că autotităţile locale ar trebui să utilizeze fonduri din bugetul local pentru rezolvarea problemelor legate de încălzirea locuinţelor sau să identifice un partener privat dispus să investească din fonduri proprii?

Ţinînd cond de situaţia oraşului Brăila, apreciaţi că un sistem performant centralizat de încălzire este oportun în comparaţie cu soluţia centralelor individuale?