 |
| teodorapetrescu.blogspot.com |
Afar’ e o zi
parca decupata dintr-un poem bacovian: norii plumburii din care stau sa picure
bobitele de clestar lichid ale ploii. Carduri de ciori galagioase iau viraje pe
decorul valatucilor cenusii, dinamizand natura aflata-n stop-cadru. Lumea isi
vede de cursul ei, anapoda si-n mars politic, precum o tinichea aninata-ntr-un plop uscat si uitat de vreme,
ganditor. In somnul lui arboricol viseaza
la perele malaiete ale destinului pe care un ingeras sa i le anine-n ramurile
golase, asa cum un bradut isi primeste globurile si beteala de Craciun. In
ultimul timp am fost mai mult cu treaba, Gicu si-a facut stocul de ,,licori
magice” , asa spune el, la clondirele si damigenele pantecoase poposite rand pe
rand in intunecimea beciului. La prepararea ,,licorilor magice “ Gicu nu a
apelat la vreo tehnica vrajitoreasca ci la traditia noastra, transmisa din
tata-n fiu, iara pe vatra focului mama va
coace, curati si prepara zacusca noastra cea de toate diminetile de
iarna! Pentru ca mama e fochistul de serviciu la cazan, stie cum sa puna focul,
ca sa nu ,,se dea pe teava, sau sa se afume “, iara la coptul vinetelor e
mestera, se coc albe si pufoase la foc iute. De pregatitul cazanului si restul
muncii de salahor raspunde ,,ginerele “ adica Gicu. Cazanul e facut din arama
curata si sclipeste, la fel si capacul cu dom, si arata precum un OZN roscat, cum zice Cristy.
Cazanul si tevaria cu tzilindru si talgere sunt lucrate de nea Minu, adevarata
arta de ,,cazaneata”. Cazanul e pus pe pirostrii si Gicu toarna boasca in
cazan, adauga si zeama din bute si de-i nevoie si apa, ,,ca sa nu se prinda “,
aprinde focul din gateji si mesteca in cazan pana ce incepe sa iasa ,,aburi “,
cazanul e plin pana la trei sferturi. Pune capacul la ,,retorta” si-l lipeste
cu coca din faina de grau, apoi monteaza resul ,,instalatiei “ si umple bazinul
cu apa si acus ,,reprezentatia “ poate incepe. Mama isi ia postul de
fochist-sef in primire, asezandu-se batraneste
pe scaunelul rudaresc.
Tane,
cateaua, sta lungita si cu botul pe labute la un metru de cazan, ridica din
cand in cand capul de parca ar spune ,,las’ ca am io grije !“, asta pentru ca
pe gratar mama a ,,zvarlit” si cateva bucatele de pastrama de berbecut, de te
ia de nas cu arome balcanice pe-o raza de cateva case! Tane stie ca va primi si
ea o bucatica, cand mama mai lasa
cazanul oleaca singur, Tom & Jerry
dau tarcoale, ii descurajeaza profund cu un ….Grrrrr!!!, printre colti ! Ca sa
va zic: tehnologia de cazaneatza are ,,dichisul ei ! “ si ,,nu toata lumea se
pricepe ! “, cum zicea intr-o reclama auzita pe undeva ! Din distilarea borhotului se cunosc 3 etape.
Prima este cea numita frunte, cuprinde alcoolii cu temperatura de fierbere cea
mai mica, cu urme de methanol, este folosita pentru uz extern, asa numita tuica
de frectie, faza urmatoare e alcoolul etilic cu denumiri in functie de materia
prima; rachiu de tescovina, de drojdie, de fructe, vinars, de ,,pufoaica’’
(..sic !), tuica, palinca, vodka, samagon….etc.etc.etc., urmeaza apoi faza 3,
coada, este un alcool slab cu urme de acrisor si gust nesuferit de fuzel! La
,,calitatea tariei “ contribuie si-n calitate de catalizator materialul din
care e facut alambicul ! Cuprul favorizeaza formarea de alcooli aromatic placuti,
inoxul e iarasi bun, ca nu da cocleala si gust metallic precum fierul, sau
aluminiul, care pe deasupra mai da si compusi toxici si cu durere de tartacuta! ,,Sugarii” nostri au dovedit un adevarat
talent in fabricarea ,,pilelii” pe unde i-au purtat pasii, cu ceva timp in urma
au lansat produsul minune ,,tuica de portocale cu adios de curmale “ prin
tarile arabe, pe unde erau la lucru- prilej cu care au invitat si gazdele la
degustarea ,,licorii minune ce inveseleste inimioara !“, cum zicea vecinu’ nostru
Moldake, care tot lucre si tot lucre la
cazaneata din zori si pana-n seara, iar productia de peste ziua, noaptea ( nu
se darama ca la mesterul Manole! ) se da pe gatlej cu ,,pretinii “, in ritm de
Guta, Minune , Salam… si alte mezeluri ,,cantatoare “! Cum musulmanii nu au
simtul umorului bahic, petrecaretii nostril, inventivi, au gustat si din
,,placerea inchisorilor arabesti “ si livrarea mintenas la romanica! Pe vremea
prohibitiei, prin Basarabia noastra draga, spiritul inventiv romanesc si-a spus
cuvantul. Cazaneata a fost incropita pe loc din ce era prin ograda, borhotul
era baza! Dintr-un butoi de tabla, din
cel de 20 de vedre, cu unul din funduri scoase, s-a facut ,,prencipalu’ “ pus
pe ,,kirostrii”, in el si punea borhot cam pana la primu’ serc, adica 25-30%,
apoi aseza un scaun din cel de bucatarie cu un castronas adanc pe el, cam de 3-5 litri! Acoperea apoi
,,cazanu’ad-hoc “ cu un lighean mare, din cel mai pantecos, bombat, pe care-l
umplea cu apa rece, si acu-s alambicu original i gata !!! Griji… doar cu
atatatu’ focului de sub butoi si schimbatu de cateva ori a apei din ligheanu’
di diasupra !
Si pentru ca
tot veni vorba de atatat, oare din tot ,,borhotul” ista politic s-o alege ceva,
macar niscai ,,frectie “- doara s-or
trezi si romanasii nostrii ?! Hai noroc si sanatate, de
la Gicu, mai
departe !
Postări
0 Comentarii