- Lucia PATRASCU -
![]() |
| fotobloging.com |
Când
toamna a intrat în viaţa mea,
I-am
râs, ca unei zâne arămii,
Care-mi
bătea la geam şi mă poftea
Să-mi
plimb cărarea pe alei târzii.
Nici
n-am ştiut că frunzele, covor
Ce
mă-nsoţea cu foşnet lin mereu,
Erau
ca zilele, trecând uşor…
Credeam
că-s buclele din părul meu!...
Abia
când a venit câte-un vârtej
Şi
a pus în plete picuri de zăpadă,
Am
cunoscut că toamna-i un prilej
Şi
că aproape, frigul stă să cadă.
Acum,
când iarna a venit cu rost
Gospodărind
prin zile ca prin nea,
Îmi
spun că tot mai bine ar fost
Să
fi rămas cu toamnă-n viaţa mea.

0 Comentarii