baba-oarba

- Romita Malina CONSTANTIN -
 

oamenii aceia iubitule
ne-au legat ochii
după fiecare cină în doi
ne-au numărat pașii între dealuri
pentru că au uitat cum le-au fost începuturile

cât de frumoasă puteam fi
cu nestematele alea pe care le-ai mângâiat

nici nu știi

ce seară fără sfârșit mă citește iubitule

oamenii aceia nu știu măsura fericirii
cu care suntem ursiți

cum aș putea să îți mai cânt
când te-am hrănit cu toate zilele mele
pe care le-am însorit atât de tare încât m-am stins

cum aș putea să te fac să-mi vezi chipul
când am alergat cu brațele pline de păpădii
în puful cărora am ascuns împreună visele
și le-am suflat către stele în seri de vară

spune cum să înalț tavanul
când sunt o femeie îngropată în rănile tale

oamenii aceia
au pariat pe tabla noastră de șah
și ne-au aprins ochii cu tăciunii lor

unde ești iubitule
mă vezi