am strans aripile albastre
sufletul se odihneste pe banca
de la capatul visului
sfasii orizontul cu dorintele tocite
de atatea rastalmaciri ochii imi sangereaza
timpul isi framanta mainile
si le umezeste cu nostalgia
toamnei vantul scrie misterul
vietii cu frunzele ajunse la inca un final
gust clipa care mimeaza ultimele ganduri
un ultim tipat trimis in Universul
iubirii si zborul continua spre infinit
Postări
0 Comentarii