- Lucia PATRASCU -

Din volumul CU ANOTIMPURILR-N  VIAŢĂ Brăila, 2009


Când plânge viţa-n prag de primăvară,
E semn că apa vie a pornit
Să strălucească-n bobul ce-o s-apară
Ofrandă pe lăstarul înverzit!

Atunci te chem să mergem împreună
Să mirosim cum bate vântu-n ramuri,
Când norii stau pe sus, pe cer, cunună
Şi doar pământu-şi pune caii-n hamuri.

Să ne îmbătăm cu zvonul dintre brazde,
Care-au cântat în reavănă dospire;
Câmpiile să ne primească! Gazde,
Ce ne aşteaptă verzi; şi cu uimire!...

Să-mbrăţişăm cu ochii prinşi în roată
Cuprinsul tot, mustind de începuturi
Şi să-ntrebăm copacul de la poartă
Când ţese flori? Ca să primească fluturi!

Hai vino şi adună-mi apă vie!
Mă du pe dealuri să privesc minunea;
Mă spală-n raza stelelor din vie
Şi arată-mi că aici începe lumea!...