- Redactia -
Academia Dacoromână reaminteşte
că, în ultimele zile ale lui Decembrie 1989, printre primele legi
abrogate de noul regim instaurat în acele zile a fost şi Legea
patrimoniului naţional. De atunci, nu s-a găsit timpul necesar
pentru conceperea şi promulgarea unei noi legi în acest domeniu. În
consecinţă, Patrimoniul Naţional a fost jefuit ca în codru şi,
printre altele, atât de codrii săi, cît şi de alte bogăţii
materiale şi culturale. În acest sens, exemple elocvente, dintre
multele care pot fi date, sunt distrugerea sitului arheologic de
către locuitorii din comuna Albeşti, judeţul Constanţa – care
era cel mai vechi sit dacic din această zonă – şi jefuirea zonei
Orăştie – nu numai de obiectele din aurul dacilor, ci şi alte
piese arheologice. Acesta din urmă a fost jefuit nu doar de
băştinaşi, ci şi de străinii care veneau ca turişti sau
organizaţi în „căutători de aur“.
Jefuirea Patrimoniului Naţional
s-a extins şi la alte valori ale Ţării: industrii eficiente până
în 1989 – care au fost devalorizate moral, spunându-se că sunt
doar „mormane de fiare vechi“, spre a fi înstrăinate pe cîţiva
dolari –, sisteme de irigaţii, fonduri financiare – prin
devalizarea băncilor, cel mai adesea, chiar de unii din conducerea
respectivelor bănci –, materii prime – ca sarea, apele minerale,
buştenii, fierul vechi etc. Chiar unele reţele electrice sau de căi
ferate au fost parţial distruse pentru a se fura şinele şi
cablurile electrice.
Exploatarea aurului de la Roşia
Montană – realizată de o companie privată străină, condusă de
un individ urmărit pentru trafic de droguri – concentrează toate
formele de acţiune ale războiului axiologic dus contra României în
etapa postdecembristă: minimalizarea valorii terenului deţinut de
localnici, păcălirea acestora cu câteva mii de dolari/euro – în
urma unei campanii mediatice de dezinformare –, distrugerea unui
sit arheologic, înlăturarea dovezilor locale ale străvechii
Istorii naţionale, secătuirea subsolului de aurul existent,
distrugerea bisericilor. Exploatarea sălbatică de la Roşia Montană
va avea drept consecinţe inclusiv distrugerea turismului prin
dezastrul ecologic produs în zonă, iar acesta va avea şi
implicaţii transfrontaliere, precum în precedentele create, din
cauza exploatării pe baza tehnologiilor cu cianură.
Faptul că cei interesaţi în
această afacere ruinătoare pentru Statul român dau „asigurări
că nu există nici un risc nu are nici o valoare. Iar faptul că,
inclusiv în aceste zile pretind că vor aloca 70 mil. euro pentru
conservarea civilizaţiei româneşti din zonă nu este decât o nadă
cu care să păcălească opinia publică.
Din toate aceste motive Academia
DacoRomână se alătură Academiei Române, Partidului României
Europene, celorlalte partide, organizaţii şi mijlocare de informare
în masă care se opun deschiderii exploatării preconizate la Roşia
Montană şi cere Statului român să publice toate documentele în
cauză, pentru a se putea face o analiză ştiinţifică a
proiectului respectiv; secretul care-l acoperă nu face decât să
submineze siguranţa naţională.
Totuşi, această solidarizare a
opiniei publice intelectuale nu este suficientă, deoarece, în 14
iulie a.c., sinistrul ministru al Culturii, Hunor Kelemen, a aprobat
descărcarea de sarcina arheologică pentru Masivul Carnic, situat în
zona Roşia Montană, iar această decizie este echivalentă cu
aprobarea întregului proiect de exploatare minieră de către
compania canadiană Gabriel Resources.
Postări
0 Comentarii