Nicolae Grigore MARASANU: Poemul de Joi, 29 septembrie, 2016.

- Nicolae Grigore MARASANU -

Acheronule, Acheronule!

1
Acheronule, Acheronule,
te-am traversat din mal în mal cu un singur braţ,
deşi ştiam că apele tale au puterea înecului.
Auzeam lacoma gură cerând Omm şi eu înotam.
Auzeam verii ţipând cu înecul în gură şi eu înotam.
Auzeam maica tânguindu-se că mâna întinsă e scurtă
pentru salvarea mea din naufragiu, şi eu înotam.
O, Acheronule, Acheronule,
sfâşieri de viscere-n fiinţă,
pe trup sfâşieri de vestminte şi smulgerea părului,
şi eu înotam.
Şi dacă ar fi fost numai atât!
Dar trimisu-ai peste noi supliciul focului
şi n-am blestemat, nici ţi-am biciuit apele
ca răzbunare a corăbiilor scufundate.
Te-am iubit amplificându-ţi măreţia morţii!
Am săpat fântână în ţâţânele adâncului,
am umplut cristelniţele cu apele tale
şi ne-am botezat în ele pruncii.
Şi din fluviu al morţii
în fluviu al vieţii te-am prefăcut
şi te-am păstrat în fiinţă.

2.
O tânără femeie leapădă hainele în amurg
şi ca în braţele bărbatului în apele tale
se-abandonează.
Cu degete lichide îi mângâi trupul
şi o împingi în extază.
Ruşinată steaua pleacă ochii
şi învinsă de ispită coboară în văpăile tale.
Şi ca Afrodita iese din valuri şi ne sfinţeşte ţărmul.
3.
De mii de ani călare pe calul alb
un sfânt Gheorghe retează capete de balaur,
în lupta cu dublul.
Le-aruncă în apele Acheronului,
capetele cresc la loc şi sfântul zăbavă nu are.
Au nu zice mucenicul că nu primeşte
coroana decât cel ce luptă?
Luptăm împotriva inarticulatului morţii.
Şi zăbavă nu-i!
4.
Într-atât iubitu-te-am,
încât nu mai ştiu de eşti aeve,
ori eşti născocire a propriilor mele neadormiri.
Şi într-atât cântatu-te-am,
că te-am făcut cunoscut dincolo de margini şi de vibraţii.
Din curgerea cea de-o-fiinţă,
fiinţă mi-am făcut şi nepreţuită creaţie.
Cum atunci inima să nu-ţi confere propiul chip?
Cum revărsarea ta în mine
să nu ia forma vasului în care se revarsă?
Fii liniştit cuceritorul meu!
Că în toate în câte dăinui inima mi-o aud bătând.
Şi toate ale mele sunt şi ale tale.
Iar pasărea
ce planează deasupra apelor acum
este chiar sufletul meu.

https://www.facebook.com/groups/asociatiauniversulprieteniei/?fref=ts