1. Ultimul elefant din Roumânia care merge pe
bicicletă
Ultimul elefant din Roumânia care merge pe
bicicletă
definiţia tehnică a două roţi în echilibru
ca şi roata
istoriei tot înainte se învârte
atunci când
lanţul nu e întins e posibil să cadă
urechile mari îl
ajută la mersul prin oraş
am dat anunţ
pentru toate grădinile zoologice
un elefant
biciclist e pe străzi şi pedalează
toţi
nebicicliştii să se retragă în casele lor
cu trompa poate
aspira la o cât mai mare libertate
mă salută îl
salut şi pe toată lumea ce o întâlneşte
buna creştere îl
recomandă ca fiind un bun cetăţean
să vorbim cu
primarul pentru o distincţie rezonabilă
elefant de onoare
al minunatului nostru oraş
trebuie onorat
cum se cuvine ca un rara-elephantus şi nu marginalizat!
2. zbor.../deci exist!
fiinţez în trup
de OM
şi las în vis tot
visul
în epicentru mort
ego-ul
cutremurul se
moare-n trup adânc
de'nchid doi ochi
îmi mai rămâne unul
duc versuri nude
pe ai cerului grei umeri
a şaptea coastă
înfăşurată
în mătase
lipicioasă de paianjen
îmi scot săgeata
frântă din călcâiul slab
merg pe lângă
carul mortuar râd şi dansez
atracţia
gravitaţională a decedat aseară
alimentez soarele
cu lumină
şi luna o tratez
pe jumătate
amândurora le e
foame acolo în burta universului
ca şi Ahile de un
călcâi ucis
3. trăiesc... / deci zbor! şi nu
e vis...
dacă exist.../ de
ce nu zbor?!
m-am deshămat de
nefiinţă
evadând din Olimp
trupul la stânga
la dreapta ego-ul
între ochi un
ochi de ciclop
umeri rotunzi
între vers de mătase
o coastă în plus
şi mă las
picioroange cu
degete moarte subit
tumefiate călcâie
de aprig nemers
aprind luna
despuiată de ea
cordonul
ombilical merge până la soare
ca şi Prometeu
înlănţuit de un munte
mă hrănesc cu
pasărea zborului meu!
4. putrezesc pe dinlăuntru / părăsit
în lacustra singurătate
am uitat să
trăiesc
deşi uneori / mai
mocneşte în mine
flacăra vieţii
aprinsă de dragostea ta
putrezesc pe
dinlăuntru / părăsit în lacustra singurătate
printuri digitale
cu zâmbetul tău / parcurg mucegaiul verde
aşezat arogant pe
retina învechită
numai tu
dezbrăcată în mov / privind curcubee...
învăţ cum se
moare în fiecare zi
(calculând
matematic existenţa lui Dumnezeu)
lecţia predată de
tine / în limba franceză cunoscută doar nouă
lilieci
spânzuraţi de creier,moluşte eclozând din coconi oculari,
muşchii pe ziduri
înfipţi / cu unghiile tale în pielea-mi fierbinte
la apogeul
orgasmului aproape simultan
nu voi uita
niciodată să mor / aşa cum am uitat să trăiesc!
5. anatomia cadavrului (2)
cu genunchii
rupţi mi-a cerut iertare
rugându-mă să îl
reprimesc în mine
umbra cadavrului
acesta cu oasele răvăşite
într-o altă zi
tot frumoasă pe înserat
coastele(zăbrele)în
perechi nepereche
ligamente
dezcrucişate înfăţişate în trup
da muşchii au
făcut ce au vrut muşchii lor
efecte speciale
cu reflexe de rugină
neuronii agăţaţi
pe creierul storşit
vor să locuiască
cu mine exaltând simţurile
vreau să iubesc
odată cu tine femeile
scârţâieli unse
cu scuipat de sub limbă
ochiul meu vede
până în tălpi rânjind
inima în sistole şi
diastole irigă albastru
numai atunci când
mi-am văzut sufletul ieşit
am priceput(fără modestie)ce suflet mare am
6. anatomia nonpersoanei. / dissolutio persona (1)
anatomia vieţii mele trece printr-o mare
criză
telefonul sună şi uit să răspund amabil
oasele mele m-au întrebat într-o zi
frumoasă
dacă îmi mai
trebuie colivia lor zăbrelită
ligamentele m-au
bântuit încrucişându-se
dezlegate de ele
însele şi de tot trupul
muşchii au făcut
cum au vrut muşchii lor
fără să mai ia în
consideraţie neuronii
doar inima ochii
şi tălpile mai umblă
terminaţiile
nervoase se inervau singure
oasele au năvălit
în afară înjurând
cartilajele
încercau să nu scârţâie dur
gâdilau în tălpi
muşchii şi retina ternă
inima râde cu
dinţii frânţi în pulsaţii
sufletul mă imploră
să mă ridic şi să merg
cârjele roz dau
bine unei nonpersoane.
Din volumul ,,Ultimele luni din viața umbrei mele", ed. Alfa, Iasi, 2011
Postări
1 Comentarii
Felicitari!
RăspundețiȘtergere