Amintiri despre țara voastră. Scrisoare deschisă.

youtube.com

- Dan HASDEAN -

Ați învins. Ați reușit să faceți din România, țara voastră. Ar trebui să recunoaștem asta, îngenunchind. Ar trebui, dar n-o facem. Și n-o facem atâta timp cât în noi mai există o scânteie de speranță. Explozia se declanșează cu o simplă scânteie. Va veni momentul când ciuperca exploziei va acoperi tot ce e românesc și nu va distruge decât răul. Selectiv.
Ați reușit să-i fugăriți pe cei care nu s-au dat de partea voastră. Hiene fugărind leul. Ați făcut din țara noastră, țara voastră, năpustindu-vă peste ea să o împărțiți. Să vindeți ce vă prisosește. Să vindeți tot, mai ales ceea ce nu vă aparține.
Până în '89 lumea noastră era împărțită în două: cei „de partea noastră” și cei „împotriva noastră”. Acum e fărâmițată în mii de fragmente. Nimeni nu mai știe ce și cu cine este. Fiecare bucățică împotriva alteia. Exact ce v-a trebuit ca să vă atingeți scopul. O nebunie, o scrânteală care ne-a adus în pragul distrugerii identității. O identitate care ne eticheta pe toți ca fiind români și pe care încercați (ca o ultimă redută) să o monopolizați doar pentru voi. Pentru voi și țara voastră. Ați reușit să mă învrăjbiți împotriva prietenilor și celor dragi rămași acasă, pentru alegerea și complacerea lor și pe ei împotriva mea, pentru că nu sunt de acord cu ei.
Să nu uitați că o bătălie nu înseamnă războiul, iar voi sunteți doar o enclavă vremelnică, formată în inima țării noastre.
Nimic din ce este acum nu ne-a aparținut vreodată. Fiecare dintre cei plecați cu scopul de a rezolva o problemă, economică sau nu, proprie, a constatat că nu mai are unde se întoarce, pentru că nu mai este nimic din ce-au lăsat, iar problema lăsată în urmă și din cauza căreia a luat drumul bejeniei, nu a dispărut, ba chiar s-a amplificat.
De fiecare dată când m-am întors în țară am sperat că voi găsi ceva care să mă tragă de mânecă și să-mi șoptească, „rămâi!”, și de fiecare dată am replecat dezamăgit. Da, am replecat și nu replicat. Deși ar fi trebuit să o fac. Să replic și nu să inventez un cuvânt care nu există în dicționar: să replec. Nu am replicat, sau am făcut-o anemic, pentru că mi-am dat seama că nu am cui să replic. Poți sparge toba bătând ca neghiobul în ea. Pentru surzi, indiferență. Pentru tine doar o pagubă în plus. Surzii dacă văd toba spartă nu pricep de ce a ajuns așa.