CADAVERICA ISPITĂ

   - Virgil ANDRONESCU -

va veni barca să mă salveze din adânc?
din dedesubtul tainei din rănile care mă mor
ce-i dincolo de-acest ştiut şi neştiut profund
se simte prin trupul meu inert şi efemer

să mă ridic să mă avânt să caut hăt...

mă mistuie un foc de dor nemărginit

de ce viaţa moare pe deasupra văd!

ce fel de moarte trăieşte dedesubt?

în zbor se rotunjeste cerul când aripa mi-e frântă

când pescăruşi înfometaţi plonjează-n hău

le simt duhnind cadaverica ispită

învolburate arcuri frânte gata de plecare stau

spre adâncimi...atunci cănd grabnic se unesc

când valurile fluviului ajung să se înece-n doi

aştept pe-o bancă rece şi rătăcit privesc…

dincolo de lumea estetic scăldată în noroi

pe însorite şi curate metereze

să-i ducă spre altă viaţă spre orizonturi noi

câte o barcă la mal abrupt să acosteze

toate au aşteptat cândva şi mai apoi...

pe luciul fluviului hrănit cu suflete stinghere

să vină barca ce iar mă va purta regesc

departe de malul unde aştept şi azi ca şi în alte ere

doar valuri înspumate iarăşi se ciocnesc

fiind plecată-n nicăieri ca Arca

ce nu se mai vede care nu mai vine

lângă parâma ce îşi aşteaptă barca

sunt singur pe malul fluviului genune!

din volumul aflat in lucru ,,Necropsie lirica".