Secția
„Artă” a Muzeul Brăilei „Carol I” vă invită la Galeria „Gheorghe Naum” (Piața Traian, nr. 3, intrarea prin Calea Galați) să vizitați
expoziția „De la pitoresc la hiperbolă. Privelişti dunărene în opera Emiliei Dumitrescu
[1945–1969]”, organizată cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, ediția 2017.
„Îmi place să înţeleg
frumuseţea fragilă, rară şi sublimă a unei clipe ce trebuie să dispară, dar
rămâne unică. Îmi place să împărtăşesc neliniştea unei clipe fugare. Îmi place
să fac să rămână ceva din ceea ce este sortit să dispară.” (Emilia Dumitrescu,
mărturie din 1991)
„Destinul Emiliei
Dumitrescu (Brăila, 1921–2005) a fost strâns legat de cel al locurilor natale,
ale căror privelişti i-au rămas până la sfârşit principala sursă de inspiraţie.
Genul în care
s-a exprimat cu predilecţie a fost, nu întâmplător, peisajul, iar subiectele preferate – portul şi străzile Oraşului Vechi, Dunărea, Bărăganul, întinsele Bălţi ale Brăilei.
s-a exprimat cu predilecţie a fost, nu întâmplător, peisajul, iar subiectele preferate – portul şi străzile Oraşului Vechi, Dunărea, Bărăganul, întinsele Bălţi ale Brăilei.
Expoziţia De la pitoresc la
hiperbolă... se concentrează asupra intervalului 1945–1969 şi urmăreşte
transformarea felului în care Emilia Dumitrescu şi-a înţeles şi reprezentat
unul dintre subiectele sale predilecte: mediul dunărean. De la cadrul – natural
şi uman deopotrivă – uşor exotic, întotdeauna fermecător, „colorat” de pasiunea
pentru călătorii şi vacanţe a epocii interbelice, peisajul dunărean se
transformă într-o stihie aspră şi greu de pătruns, ale cărei taine sunt
protejate de o vegetaţie supradimensionată, sălbatică, necosmetizată pitoresc,
şi în care prezenţa umană nu mai este înregistrată decât pasager, episodic.
Această deplasare de accent măsoară distanţa dintre două
concepţii radical diferite asupra naturii - natura înţeleasă ca obiect pasiv al
contemplării (natura-cadru) şi natura înţeleasă ca subiect însufleţit de o
viaţă şi de o voinţă proprii (natura-fiinţă) - şi este de presupus că ea se
datorează, măcar în parte, traumei pe care a reprezentat-o, pentru artistă,
dispariţia Bălţilor Brăilei, distruse pentru totdeauna după amplele lucrări de
asanare de la mijlocul anilor ’60. Din deceniul al VII-lea începând, peisajele
îşi pierd treptat contururile reale, proprietăţile descriptive, pentru a deveni
emblemele unui ţinut aproape mitic, ale unui „dincolo” absolut, accesibil nu
percepţiei obişnuite, ci numai sensibilităţii” (Alina-Ruxandra
Mircea, muzeograf).
Expoziția poate fi
vizitată, gratuit, până la 1 octombrie 2017.

0 Comentarii