Fără a mă putea declara un intim al Doamnei, sunt în măsură să afirm că Domnia Sa a intrat viguros în peisajul literar brăilean ca poetă pentru copii, ca scriitoare de proză scurtă. Dragostea pe care a servit-o cu credință și consecvență a fost Măria-Sa, Poezia. Volum după volum, au văzut lumina tiparului, anul 2008 însemnând lansarea în lumea verbelor meșteșugite cu volumul de versuri „Cunună la nunta de aur”.
Mai încoace, către zilele noastre, am avut plăcerea și onoarea de a o cunoaște și în ipostaza de critic literar. Nu doar că publică recenzii, cronici literare aproape pentru tot ce se scrie de-a lungul și de-a latul„Evantaiului albastru”, dar vorbele sale alină, oblojesc sufletele creatorilor bântuite de incertitudini. Nu doar revistele literare, fie ele în formă grafică, ori on-line se bucură de prezența sa insolită, dar în anul 2016, la Editura „Lucas”, Brăila a scos volumul de critică literară „Întâlnire cu o carte”, în care „se ocupă” de nu mai puțin de 35 de condeieri. Doamna Lucia prezintă autorul/autoarea și cartea într-o lumină trandafirie și, o face din dragul pentru lectură. Din modestie nici nu se consideră critic literar. Iată ce mărturisește în „Argument- De ce public acest volum?”: Desigur că există critici literari avizați, care își dăruiesc talentul și priceperea analizării operei unor scriitori. Ceea ce încerc eu în acest volum este numai o părere de cititor asupra unei cărți, pentru a veni în întâmpinarea celor care ar dori să se bucure de tovărășia ei, „că nu iastă alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”, spune cronicarul...”
Observația Domniei-sale din aceste „păreri de cititor” sunt pertinente, aruncă o lumină părelnică asupra textelor. Scoate în evidență, așa cum s-a mai arătat, calități și nu defecte. Avem, fără doar și poate, convingerea că Doamna Lucia depistează inadvertențe, abateri de la tematicile textelor analizate, poate și dezacorduri gramaticale, erori în topica frazei, ori ortografieri neconforme cu normele academice. Despre toaate acestea nu scoate un cuvânt! Din delicatețe! Poate, de aceea nu dorește a fi etichetată drept critic. Cu alte cuvinte, în mod voit, scriitoarea se oprește la jumătatea drumului, anume la aceea „frumos asfaltată” și lasă „gropile și hârtoapele” pe seama altora mai puțin toleranți.
Doamna Lucia Pătrașcu este omul surprizelor. De data aceasta a scos „Catrene pe...r(â)zătoare”, editura Lucas, 2017. Titlul cărții spune totul, nu trebuie răstălmăcit. Volumul beneficiază de prestigiosul epigramist Alexandru Hanganu, din a cărui argumentație reținem: „Surpriză nu este faptul că această carte este scrisă de cineva care cochetează de multă vreme cu umorul, ci faptul că a avut curajul să intre în tagma celor celor care nu iartă prostia, delăsarea, parvenitismul, hoția și multe alte tare sociale pe care le încondeiază în catrene mai mult sau mai puțin acide”. Un comentariu care ne scutește de alte considerațiuni privitoare la rolul social al epigramei. După parcurgerea volumului, suntem în măsură să constatăm că scriitoarea, cu intenție, și-a ascuțit penița, a înmuiat-o în acid (diluat!) cu gânduri „cremenale”, la adresa „tarelor sociale” de care amintea domnul Alexandru Hanganu. CITITI INTREG ARTICOLUL AICI: http://www.infoest.ro/stiri/literare/Cine-prime%C8%99te-d%C4%83ruie%C8%99te-Lucia-P%C4%83tra%C8%99cu%20.htm
Postări
0 Comentarii