În urmă
cu un număr neştiut de ani, când încă mai sălăşluiau prin locuri ascunse
balauri înfricoşători, îşi trăia liniştit zilele bătrâneţii un om ce se
îndeletnicise o viaţă întreagă cu negoţul. De la o vreme, simţind că nu mai are
mult de stat pe această lume, îşi chemă cei trei flăcăi şi le spuse:
- Iubiţii mei copii, firul vieţii
mi se va curma în curând şi va trebui să vă înjghebaţi fiecare câte o
gospodărie. Vremurile mi-au fost potrivnice şi n-am putut pune la adăpost atâţia
galbeni câţi v-ar face trebuinţă. În tinereţile mele am slujit, însă, câte un
an la Sfânta Miercure, la Sfânta Vinere şi la Sfânta Duminică. Fiecare mi-a
plătit, dându-mi câte un cufăr. Ale voastre să fie! Mergeţi şi găsiţi-le în
pădurea de la marginea satului unde le-am ascuns la răutatea oamenilor!
Plecă flăcăul cel mare şi, după ce
căută ce căută, se întoarse cu un cufăr mare cât toate zilele. Îl duse cu
greutate în casă şi îl deschise înaintea tătâne-său. Ce să vezi! Înăuntru erau
numai galbeni strălucitori.
Basmul face parte din volumul ”Foarea înțelepciunii și iarba puterii”.
Reproducerea numai cu acordul autorului
CITIȚI ÎNTREGUL BASM AICI: http://www.literaturacopii.ro/stire-proza/omul-care-schimba-anotimpurile-un-basm-de-petre-craciun/375
Postări
0 Comentarii