Expoziția documentară intitulată “De dor și de dragoste”, expoziție dedicată zilei de Dragobete (24 februarie)

În perioada 23 februarie - 1martie 2018 secția Împrumut pentru adulți a Bibliotecii Județene “Panait Istrati” Brăila organizează expoziția documentară intitulată “De dor și de dragoste”, expoziție dedicată zilei de Dragobete (24 februarie) . Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci și transformat ulterior într-un protector al tinerilor și patron al iubirii. Expoziția este realizată de Silvia Iacob, bibliotecar. Romulus Vulcănescu, în “Sărbătorile la români” îl descrie ca o făptură mitică, înfățișat adesea ca tânăr, voinic, frumos și bun, inspira fetelor și femeilor încredere și dragoste curată. Tinerii și tinerele îmbrăcați de sărbătoare se strângeau pe dealurile din preajma satului, fetele laolaltă culegeau flori de primăvară, ghiocei, iar băieții, individual, culegeau vreascuri pentru aprinderea unor focuri. La prânz coborau în goană spre sat, fiecare băiat urmărindu-și partenera preferată. Dacă o prindea din fugă, conform datinii, putea să o sărute în văzul tuturor. Această coborâre în goană a băieților în urmărirea fetelor se numea zburătorire. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiția, erau considerați a fi binecuvântați în acel an. Ei vor avea parte de belșug, fiind feriți în schimb de boli și febră. Conform anumitor superstiții din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiți să nu poată iubi in acel an. Potrivit tradiției în această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an. Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului. Este obligatoriu ca in aceasta zi barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbații nu au voie să necăjească femeile și nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel ii aștepta o primăvară cu ghinion și un an deloc prielnic. Atât băieții, cât și fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.

Laura Caplea

Purtător de cuvânt

Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila

Emil Cioran spunea ca ,, la nici 20 de ani devenise expert in moarte”.

Întâi să încerc o lămurire a celor care s-au întrebat și care m-au întrebat de ce Necropsie și de ce lirică, fiind vorba de titlul acestui volum de poezii. Deci, crezul meu este că poezia, mai mult decât proza- lăsând la o parte Jurnalul, reprezintă întreaga mea ființă, care este formată din suflet-spirit și trup. Ca atare, placheta la a cărei prezentare participăm astăzi mă reprezintă- simbolic, și am hotărât- după o aprofundată judecată, că voi fi mult mai bine înțeles ca poet și ca om, disecându-mă; de fapt, citind cartea, vă veți convinge că este de fapt o introspectie realizată prin alte metode decât cele folosite de alți poeti. Au fost voci care m-au întrebat: poezia ta este moartă? Iar răspunsul la această întrebare este Nu! Dar vorbeste despre moarte. Din cele câteva poezii pe care vi le voi citi, veți înțelege că poezia mea este vie și în creștere, iar eu...după cum mă vedeți și mă percepeți fiecare dintre dumneavoastră. Am mai primit din partea unora și sentința: poezia dumneavoastră e una extrem de pesimistă, scrierile dvs. Sunt pesimiste, sunt macabre și pe deasupra sunteți și într-un permanent război cu divinitatea, gândiți domnule pozitiv! Răspunsul meu este că sunt realist, iar cărțile mele sunt niste oglinzi concave și convexe puse în fața oamenilor pentru a le arăta ceea ce aceștia nu văd ori nu vor să vadă, și să accepte despre propria lor viață exterioară cât și lăuntrică. Nu sunt perfect, nimeni nu e perfect, și de aceea am dorit să arăt- prin metoda aleasă, necropsia, că în fiinșa mea lirică e posibil să existe și organe nefuncționale ori slab-funcționale care pot duce la un decesul poetic. Apropos de disecție, îmi amintesc cum făceam asta unui nevinovat batracian, pe viu, la ora de biologie prin clasa a VIII-a, pentru a demonstra nu știu ce chestiune a sistemului nervos al animalului. Nu știu dacă m-am făcut pe deplin înțeles, dar am ținut să răspund unei probleme obsesive venită din partea unora și anume: dacă se va ridica cineva din public și te va întreba de ce acest titlu și nu altul, de ce Necropsie lirică? Nu am dorit să-mi explic poeziile ci doar să de această datorie avută față de cititori care spun că scriu bine dar că în că ceva...îi sperie. Când voi citi veți înțelege ce...