ultim poem

- Corina Dașoveanu -

lacrima asta de lună   se înfășoară păianjen în jocul de sticlă,
prinde voluptăți strecurate parșiv
între coapse preaadormite.
ochiul tău descrie istorii pe coasta femeii,
se războiesc îngeri în zăpada subsânului
și ce lene se leagănă pe degetul ei mic...
nu mai e drum de întors între înapoi și-nainte,
suspendată de auz,
noaptea e un fondant uitat pe cântecul respirat
de buza ei.
spune-i,
tu ești cel ce-i desface aurul și-l mănâncă.