Se făcea că timpul se curbase
și lumina încă nu apăruse.
Eram în șalupa care plutea în jos
spre destinația Cosmos.
”Dar la stație te-ai urcat?”
auzeam o voce de nicăieri sau de pretutindeni.
”Păi, la stația Univers!”, zisei,
neconvins și moale.
” Bine!”, zise vocea,
”Ai grijă, matale, vei schimba la prima!”
”Cât stăm acolo?”
”Un minut!”
”Cât durează minutul aici?”
”Depinde...dacă îl iei de la Karl Iung
va fi mai lung...
dacă îl iei de la Dan Barbilian,
va fi mai lat...
căci se oprește la ”optul culcat”!
Și văzui cum fotonul porni în viteză
paralele se încrucișară festiv...
căci, nu-i așa, totul e relativ...
energia se naște din haos
și...
Doamne, ce sete îmi e de repaos!
Turnu Măgurele, 2019.
Postări
0 Comentarii