Poemul de Joi, 28 nov., 2019

- Nicolae Grigore MARASANU -

Cu iarba la temelia lumii să vii

Laolaltă cu iarba la temelia lumii să vii,
după o mare luptă.
Să laşi armele celor ce rănile ţi-au jinduit,
şi în paturi de spice să adormi
până la cântecul sturzului:

Calde şi moi aceste cuiburi!
Şi eterne !

Poţi asculta clinchetul apelor ce se depărtează,
după ecoul lor ai să alergi
până la umbra malului cu anemone.

Acolo, dacă întinzi mâna,
cu îndurarea lui de câine blând
fluviul ţi-o spală, te înrobeşte.

Culcat pe ţărm, în necuprinsul dig,
eşti centrul unui cosmos pur, fragil.

Auzi cum mori de fum îţi toacă pieptul
şi-ncepi uşor, temut, să-ţi pipăi umbra...