- Vasile MANDRIC -

Zgomotele lumii le-am stins
pentru tine prietenă
vrem să avem liniște ca poeți
să cântăm împreună
cu lebedele negre
pe sunete albastre de Voroneț
ca să ne-anuleze
starea de plâns.

O durere mă caută ca un câine
mirosind urmele
încă neunsă cu terci de morală
o iubire a plecat înainte
cu turmele
și n-o mai ajung
trec sufletul ciung
prin urechea mea de Ac
și-l fac să coboare-n spirală
până se adună-ntr-o sârmă subțire
întinsă-ntre mine și Lună
pe care dansează un saltimbanc.

Acum cineva percutează în vid
sunete-albastre încep să valseze în hore
se face-armistițiu-ntre ore
și Timpul
mai apare pe față cu-n rid.

Mă reazem cu capul de Lună
înmoi  tocul  în spațiul acesta gravid
că-mi tremură sufletu-n strună
îți scriu Simfonia Albastră
pe cerul de jos, pe cerul de sus
și scriu simfonia nebună
pentru prietenia noastră
și nu știu dacă-i de-ajuns.

25 decembrie 1978

Les tumultes du monde je les ai éteint
pour toi mon amie
comme poètes nous voulons avoire            
                                               du calme
pour chanter ensemble
avec les sygnes noires
sur les sons bleus de Voronetz
pour nous qnnuler
l’état de pleur.

Une douleur me cherche comme un chien
en sentant mes traces
pas encore enduite à la bouille
un amour est allé en avant
avec les troupeaux
et je ne l’arrive pas
je passe mon âmme emputé
à travers mon oeille d’Aguille
et je le fais descendre en spirale
jusqu’à le faire se ressembler en fermince
tendu entre moi et la lune
sur lequel danse un saltmbanque.

Maintenant quelqu’un percute dans le vid
des sons bleus commencent
à valser en ronde
on fait un armistice entre heures
et le Temps
a encore un rid sur la face
je mets ma tête sur la Lune,
et je trempe ma plume dans l’espace
cet espace enceinte
et mon âme fremit sur la corde
je t’écris la symphonie folle
pour notre amitié
et je ne sais pas si c’est assez.