In aceasta zi de 5 ianuarie 2020 am reusit sa recuperez putinele fotografii ce mai sunt prin casa unde am fost nascut si crescut. Mai sunt doar cateva si foarte deteriorate. Insa tehnica m-a ajutat sa le scot o fata pentru ca imediat ce voi putea sa le repun pe suport de hartie. In vremurile copilariei mele nu erau multi care aveau aparat foto si de aceea unele fotografii sunt facute la Balciul anual ce avea loc in Turnu Magurele. Altele au fost realizate la diverse ocazii. Ca atare nici noi nu aveam la indemana un aparat de fotografiat, fiind o familie modesta dar respectata in cartier dar si in satul Olteanca.
Maria si Ion Andronache
Bunicii din partea tatalui ( Gabriel ): Maria ( nascuta Cernea, 1913-2000 ) si Ion ( poreclit Mielu datorita chipului bland si sufletului bun, 1912-1968, facuse razboiul si venise de pe front fara un plaman ), ambii lucratori in CFR-ul militarizat. Au avut 11 copii dintre carre 4 au decedat de mici, iar din cei 7 ajunsi la maturitate mai traiesc 4. Bunica ( careia i se spunea Marita a lu' Mielu alde Andronache ), a fost decorata chiar de Ceausescu Nicolae cu Diploma si Medalia de Mama Eroina. Bunicii Marita nu-i placeau deloc barbatii cu mustata sau barba, dar in fotografii bunicul Mielu apare cu mustata ( facuta de pozar ) pentru ca ,,asa ii sedea bine barbatului ca sa fie barbat!" Mamaia nu si-a cunoscut tatal, acesta plecand pe frontul Primului Razboi Mondial de unde nu s-a mai intors si nimeni n-a mai aflat nimic niciodata despre el.
Ioana si Stan Vaicăr
Bunicii din partea mamei ( Ecaterina ): Ioana, s-a nascut in satul Olteanca. Lucratoare la CAP Olteanca, comuna Segarcea Vale- la aproximativ 30 km de Turnu Magurele, judetul Teleorman ), Stan Vaicăr- nascut in satul Olteanca, comuna Segarcea Vale, fost Primar in Olteanca in perioada colectivizarii, zidar-meserias. Au avut impreuna trei copii- doua fete si-un baiat, dintre care numai mama mea, Ecaterina, mai traieste. Povestea mama ca atunci cand bunicul iesea ,,la brateta" cu bunica in sat, foarte rar asta, bunica Ioana ii spunea bunicului: ,,Stane aprinde si tu tigara aia ( de foi ), sa simt si eu ca ies cu barbatu' meu in lume!" Au decedat intre anii 1984-1989. In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial au cazat in ograda lor o familie de profesori refugiati din Basarabia.
Gabriel si Ecaterina, tablou de nunta
Parintii mei Gabriel si Ecaterina ( nascuta Vaicăr ) Andronache s-au casatorit cu doi ani inainte de a ma naste pe mine ( la 28 nov 1972, primul lor baiat Virgil Nicolae ), dupa care au urmat: 17 nov 1974, Ionel- actualmente ofiter in politia de frontiera, casatorit si are doua fete; 23 iunie 1976 Marian - actualmente subofiter in politia de frontiera, casatorit si are doi baieti; Vasilica n. 10 sept 1987- dec. 2 mart 2014, fost subofiter politia de frontiera, nu a fost casatorit.
La nunta parintilor mei
Din partea tatalui venim din neam de greci adusi de turcul Ali Oda Cara din Fanar pentru a-i struni vitele de pe Raia, iar din partea mamei din neam de sasi veniti din Transilvania in Tara Romaneasca cu negot.
Virgil si Ionel
Ionel, Virgil Nicolae si, in bratele tatalui, Marian
Vasilica
Mare parte din neamul Andronache a lucrat si lucreaza in institutii militarizate ale statului roman: armata, politie, graniceri, politie de frontiera, in alte vremuri in contraspionajul militar- unchiul Gheorghe Andronache, fratele bunicului Ion zis Mielu. Acestuia i se mai spunea si Andronel iar cand iesea pe frontiera dintre Giurgiu si Braila se spune ca toti inlemneau de frica sa si-l poreclisera Stapanul. Acest fapt mi-a fost confirmat si de catre dramaturgul, fost sef al Securitatii Braila, Ion Balan.
Tata si cu mine la Bucuresti,
in perioada celor 11 ani
de spital Grigore Alexandrescu
Tatal meu a lucrat la fabrica de conserve IPILF din Turnu Magurele iar mama mea a lucrat la Fabrica de Mobila din Turnu Magurele. Amandoi muncitori si buni gospodari, buni parinti si oameni de omenie. Intotdeauna mergeam, toti patru frati, la scoala foarte bine si in pas cu ,,moda", aveam ghiozdane si rechizite si profesorii sesizau faptul acesta dar mai sesizau si ca parintii nostrii erau mai mereu imbracati cu aceleasi haine. Asta pentru ca noi sa devenim oameni. Daca ar fi fost altfel, eu nu as mai fi fost in viata din secunda doi dupa ce am vazut lumina zilei acestei lumi, as fi fost analfabet si daca nu alergau si nu se zbateau timp de 30 de ani pentru sanatatea mea...si educatia noastra... Si pentru asta le multumesc!
Tatal meu la Scoala Profesionala, absolvent
Eu, ce sa zic despre mine?! Despre mine...las cartile mele si pe cititorii, criticii, colegii si prietenii mei sa vorbeasca. Sunt Teleormanean adoptat de 11 ani de Braila si de braileni! Si pentru acum atat cred ca este de ajuns. Despre tot si despre toate acestea mai sunt inca multe de povestit... Tuturor acelora care au fost si ( inca ) sunt ( pomeniti aici ) le dedic ( pentru ca le-o datorez ) toata ,,gloria" si truda mea!
Postări
0 Comentarii