Cronică de cenaclu – Lumea e un sac uriaș, iar oamenii

- Liviu CHIFANE -

Vineri, 21 octombrie 2022, la cenaclul „Alter Ego”, a fost seară de proză.
S-au alăturat discuțiilor Dragoș Neagu (directorul Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila) și scriitorii Virgil Andronescu, Georgiana Vâju și Valentin Popa.

Liviu Chifane (autorul romanelor „Copilul Deltei”, „Ninsoare de martie”, „Invazia gândacilor” și „Sparg nuci!”) a prezentat un text introspectiv – „Stăpânul sacului” - inspirat din viața oamenilor străzii, o incursiune narativă în comportamentul și gândurile unui gunoier obsedat de umplerea sacului cu sticle de platic care să îi asigure un trai mai bun. Observația socială se îmbină cu monologul dialogat ce amintește de „Iona” a lui Marin Sorescu, luând pe alocuri forma unei meditații asupra condiției umane:

„Lumea e un sac uriaș, un sac de un milion de milioane de tone. E unu mare acolo sus și trage de el și-l coase în fiecare zi. Noi suntem sticle, ne adună de prin tomberoanele în care ne înverzim și ne stâlcește cu piciorul. Ne-aruncă în sac. Oameni-sticle. Oameni de plastic sunteți voi! Împuțiți planeta! Nu vă degradați nici într-o sută de mii de ani. Cade ciuma de praf peste voi. Vă-ngroapă! Stați în tomberoanele voastre și vă lăfăiți! Nu vă pasă de nimic! Sticle de plastic ce sunteți! N-aveți grijă! Vine ăla mare de tot și vă ia pe toți de gât și vă bagă în sac.”

Camelia Chirchiboi/Ana Sofian a apreciat autenticitatea și complexitatea personajului, conturat atât prin gândurile acestuia cât și prin specificitatea limbajului: „Stăpânul sacului zugrăvește un om simplu, care „muncește” și se întreține din ceea ce „culege” din tomberoane. Are o iubită, Mada, pe care o „articulează” câteodată, totuși își dă seama că greșește, e uman. Ticul său verbal „am zis c-am zis” devine un laitmotiv ce îi conferă un sentiment al siguranței, îi menține credința, la fel ca planurile de viitor sau câinii pe care și-i face tovarăși și care îl însoțesc peste tot.”

Potrivit lui Toni Marțian, textul lecturat dă sentimentul viului, al verosimilității, aspect creionat printr-un limbaj concis. De asemenea, un punct forte este talentul de a reda intensitatea unor scene violente, precum încăierarea dintre personajul central și Gogu.

Laura Dobrea a fost impresionată de efectul cinematografic al narațiunii, în timp ce Georgiana Vâju s-a oprit asupra modului în care autorul a suprins zbuciumul interior al personajului prin deformarea cuvintelor și automatisme de limbaj („fă-cut, cut-fă”, „Ma-da, Da-ma”, „cre-ier, ier-cre”, „Noi nu cerșim. Eu-am zis c-am zis că nu cerșim. Da. Nu cerșim.”). În plus, atașamentul față de animale este firesc și sensibil, iar frazele care descriu moartea câinilor sunt cu adevărat copleșitoare. Dragoș F. Voicu a remarcat perspectiva subiectivă ce reușește să zugrăvească o întreagă lume prin ochii tulburi ai unui reprezentant al acesteia, alături de cursivitatea narativă și precizia analizei psihologice.

Valentin Popa a făcut o analiză amănunțită a textului, suprinzând aspecte precum: stilul foarte bine dirijat, care dovedește un scriitor format, capabil să dezvolte linia narativă cu naturalețe; alegerea unui subiect nu foarte cultivat de scriitori, amintind de povestirile lui Varujan Vosganian; acuratețea profilului psihic al personajului, conturat prin vocabular, discurs interior și ticuri verbale, toate acestea dezvoltând obsesiile protagonistului; coerența textului în ciuda problematicilor psihologice/patologice abordate.

Sub ochii avizați ai lui Virgil Andronescu, textul lui Liviu Chifane „prezintă o realitate imediată prin intermediul câtorva personaje (psihologice) al căror comportament descrie subtil (cu talent și pricepere scriitoricească) anumite dizabilități, disfuncții (mintale și fizice), dar inteligente nativ. Din spatele acțiunilor acestora răzbate (și) contextul social, epoca în care și despre care autorul scrie. Realitatea (cotidiană) imediată poate fi citită/decodată (relativ rapid) dacă cititorul e conectat în ea și dacă acesta este o persoană realmente empatică. Altfel, adică citind textul superficial, nefiind atent la straturile și substraturile acestuia, ,,Stăpanul sacului” riscă a fi o lectură respinsă încă de la primele fraze, ori ca având un subiect banal, neinteresant, plictisitor, ori ca fiind greoaie din cauza atitudinii elevate a autorului. „Stăpânul sacului” merită citită ca o pilduitoare lecție de umanism, caracteristică din ce în ce mai rară a omului contemporan. De asemenea, s-ar integra foarte bine și natural într-o proză cu caracter social de (mai) mare intindere! Literatura valoroasă se bazează în esență pe astfel de teme, subiecte, tipologii, contexte care să readucă simțirile și simțurile omului în prim-planul vieții.”

În continuarea întâlnirii, Camelia Chirchiboi/Ana Sofian a lecturat un poem din volumul Imperfect solubil, intitulat „Aștept dimineața cu bucuria condamnatului”, transferând (fără premeditare) în plan poetic subiectul abordat în proza lui Liviu Chifane: „printre blocurile cenușii ale cvartalelor/ nu mai e liniște/ haita nu scapă nimic din vedere [...] dorm oamenii tomberoanelor/ cu lămpașele stinse/ prea multe sticle de plastic/ le-au consumat lumina [...]”.

Toni Marțian a citit fragmentul de proză „Frumoasa mea Brăilă”, un omagiu dedicat „orașului atâtor istorii și povești de viață, multe neștiute”, urmat de poezia „Umblă orbii fără păcat prin lume”, care surprinde tema războiului și a luptei împortiva acestuia prin poezie:

„Umblă orbii fără păcat prin lume,/ Ei sunt poeții ce n-au închisori./ Războaiele nu se ating de visuri,/ Cad doar cetățile ce n-au visători.”

În încheiere, Dragoș F. Voicu ne-a delectat cu o tabletă umoristică din lumea medicilor, intitulată sugestiv „Cura de slăbire”.

Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 4 noiembrie 2022, începând cu ora 16.00, în sala „Panait Istrati” a Bibliotecii Județene. Vor citi Gabriela Petre (proză) și Virgil Andronescu (poezie).