Profesori dragi... de odinioară, din Turnu Măgurele

 - Noro JERCA -

Azi pașii mei, încă neobosiți m-au purtat pe strada Castanilor din Turnu Măgurele și m-am simțit împlinit când am trecut pe lângă vechiul și mereu tânărul în haine noi - Colegiul National „Unirea” - templul învățământului turnean, iar mintea mi-a fugit inevitabil la câțiva mari dascăli ce m-au pregătit pe mine și pe mulți alții pentru lumea asta mare, zeci și zeci de generații. Îi văd cu ochii minții pe:

- Domnul Marin Manea, profesorul de Matematică, o materie grea, pe care acesta reușea să o facă în așa fel încât să fie mai puțin apăsătoare, mai amuzantă, mai destinsă, să nu fim speriați, să ne placă ora și să ne atragă mai ușor de partea aceasta mai tehnică a educației. În plus, ne ajuta foarte mult cu destăinuirea unor „trucuri” privitoare la aplicații și formule rapide de calcul astfel încât exercițiile mai complicate de algebră, analiză matematică, trigonometrie sau geometrie să fie mai ușor de înțeles. Avea un principiu sănătos: „Învățarea din clasă este succesul, nu meditațiile în particular!”

- Domnișoara Leontina Petrescu, profesoara de Fizică, iubea foarte mult elevii și a reușit să ne facă să înțelegem că ora de fizică nu înseamnă să ne întoarcem cu spatele la tablă și să scriem formule pe tablă, ci înseamnă a ne pune întrebări și a gândi singuri: „de ce?”, „cum?”, „iată la ce folosește!” și așa mai departe... Și fiecare ne găseam în fizică ceva interesant din pasiunile noastre și din viitoarele domenii pe care ni le doream a le urma în viață. O profesoară care mereu oferea elevilor metode moderne, alternative, oportunități de instruire și ore suplimentare pentru propria dezvoltare profesională.

- Doamna Elena Eftimie, profesoara de Chimie, a reușit să ne învețe cum să gândim și cum să ne formulăm, noi singuri, argumentele fără să trebuiască să tocim materia. O profesoară care te făcea să-ți placă foarte mult chimia, să dorești să profesezi în acest domeniu și la ale cărei ore de laborator nu te plictiseai niciodată. Recunoștea că dacă s-ar rezuma la a scrie doar formule pe tablă, ne-ar fi pierdut ca elevi și mereu spunea că are norocul să lucreze cu copii foarte buni, interesați de școală și avizi de cunoaștere.

- Doamna Felicia Dragnea, profesoara de Limba și Literatura Română, sesizase că noi fiind o clasă de matematică-fizică, lecturile suplimentare nu era punctul nostru forte și atunci a găsit o metodă superfaină de a ne pune să lucrăm în echipă. Astfel, ne completam reciproc informațiile despre cărturarii limbii române, Eminescu, Creangă, Caragiale, Rebreanu, Minulescu, Bacovia, Preda ș.a. Puneam cap la cap informațiile știute sau citite, ne contram și ne certam uneori pe câte ceva, doamna profesoară venea și suprapunea cu alte date și idei pe tema aleasă, iar din aceste dezbateri amuzante, fără să ne dăm seama pe moment, rețineam o mulțime de date și ne formam darul de a comunica cursiv și corect în limba română.

- Domnul Ilie Oprica, profesorul de Biologie și Geografie, cu care am făcut patru ani biologie și doi ani geografie. Un profesor care ne captiva cu ore interactive, la care noi participam cu tot dragul. Făcea din disciplinele biologie și geografie ceva frumos, interesant, ceva viu, ca o vrajă, pe care - rupând-o - să putem stăpâni cunoașterea. Ne recomanda ca în pauze să vorbim între noi, să ne întrecem între noi care identificăm mai repede un oraș, un munte, o apă etc., pe hărțile cu România sau pe cele cu globul pământesc desfășurat, pentru a învăța unii de la alții. Cum domnul profesor făcuse parte, în anii 1970-1977, din trupa de actori amatori ai Teatrului Popular din oraș, când avea probleme la școală, ca tot omul, niciodată nu le arăta, „juca, intra în rol de actor”, pentru a nu ne transmite și nouă - elevilor -, starea și problemele dumnealui. Noi însă simțeam această stare și ne adaptam situației date, păstrând o liniște totală la ora de curs.

- Domnul Florea (Bebe) Cojoc, profesorul de Istorie, exigent, cu o vastă cultură, amuzant uneori dar sobru și cu reguli stricte... Când intra la oră trebuia să fii în clasă, daca intrai după dumnealui, nu mai intrai la oră. Nu vorbeai niciodată neîntrebat. Trebuia să știi mereu tema predată anterior pentru că puteai fi întrebat ad-hoc despre ceva din ea sau trebuia să continui prezentarea lecției la un moment dat când întrerupea brusc pe cel ascultat. Și cu toate aceste metode mai rigide și cu faptul că era zgârcit să acorde note de 9 și 10, te făcea să înveți foarte bine Istoria Românilor cum îi plăcea dumnealui să o numească și nu Istoria României.

- Domnul Constantin Cîrjan, profesorul de Economie Politică, cel care a reușit să ne facă să înțelegem mersul banilor și relațiile de producție care guvernează o economie, fie ea socialistă, dar care avea aceleași principii la bază ca și economia capitalistă. Încă de atunci ne-a prezentat despre două fenomene care astăzi au un mare impact: migrația economică și furtul creierelor de către marile puteri economice... Și cum zicea dumnealui: „Nu neapărat că aceste țări ar avea nevoie, ci pentru a slăbi economic și intelectual țările de unde plecă acești oameni”... Cât adevăr spus acum mai bine de 40 de ani, valabil și azi!

- Domnul Nicolae Martac, profesorul de Geografie, cu care am făcut doi ani, foarte bine pregătit profesional. Mereu documentat și la zi cu noutățile din geografia lumii și din astronomie, informații care nu erau în manuale și pe care ni le prezenta cu multă pasiune, multe dintre ele fiind foarte interesante. Un profesor care când vorbea cu noi nu se adresa manualului, ci se adresa nou, elevilor.

- Domnișoara Valeria Popescu, profesoara de Limba Franceză, apropiată față de noi fără a renunța însă la exigență, dedicată total elevilor cărora ne-a transmis dragostea față de limba și cultura franceză. O profesoară demnă, verticală, care nu a ascultat niciodată de cei care la acele vremuri „o sfătuiau” obligând-o să dea elevilor o educație ateistă sau să treacă sub tăcere adevăratele valori ale neamului nostru românesc. Se prezenta mereu la ore având pregătită lecția cu mare grijă înainte, selectând mai mereu materiale didactice vizuale în limba franceză (reviste, vederi, pliante), pentru a ne capta interesul și a ne atrage.

- Domnul Victor Jalova, profesorul de Limba Engleză, cu care am făcut doi ani, apropiat de elevi, excelent comunicator, calm, cu mult tact pedagogic, pe care îl consideram membru al comunității noastre de elevi și care în prima oră de curs ne-a spus cum dorește să lucreze cu noi, dându-ne un exemplu sugestiv... Cel cu broaștele, care sunt cele mai sfioase. Dar dacă vii spre broaște din interior, din apă, nu fug, zic că ești de-al lor. Aceasta fiind tehnica pe care dumnealui înțelegea să o aplice astfel încât noi - elevii să-l considerăm unul de-al nostru... Fiind conștient că de îndată ce ar țipa, elevi s-ar face arici și s-ar duce totul pe apa sâmbetei! „Ora de engleză cu dom’ profesor” era diferită față de orele pe care le aveam cu alți profesori, în sensul că avea o altă structură, era interactivă. Nu făceam doar exerciții din manual, ci învățam lucruri noi, iar domnul profesor ne da exemple din viața reală sau lucruri care se făceau la facultate, astfel încât ne atrăgea mult spre acest domeniu și de aceea ora trecea foarte repede în general.

- Domnul Alexandru Tîrnoveanu, profesorul de Filozofie, un om blând, modest și foarte bun la suflet. Nu punea presiune pe elevi cu studiul aprofundat al acestei materii, conștient fiind că e o materie în care noi - elevii ne prindem urechile, cum se zice. Descoperise un secret ieșit din tipare, se cobora la mintea noastră și dialoga cu noi pentru a ne face să pătrundem în aventura cunoașterii existențiale și să ne dezvoltăm în mod creativ.

- Doamna Gruia (Mîndreci) Ioana, profesoara de Desen Tehnic. Doamna profesoară era absolventă de „Matematică” și era proaspăt repartizată la Liceul „Unirea”, dar cum în acele vremuri multe posturi erau blocate printre care și cele de „profesor de matematică” a fost nevoită să predea alte materii tehnice impuse în programa de învățământ. Fiind tânără absolventă s-a adaptat ușor și din mers situației impuse, făcând cu multă pasiune și profesionalism orele de desen tehnic, îmbinând foarte bine obiectele de desenat cu elementele de trigonometrie și geometrie plană și în spațiu. Doamnei profesoare i-a plăcut foarte mult meseria de profesor și a devenit după Revoluția din 1989, unul dintre cei mai apreciați și mai de succes profesori de matematică din toate timpurile ale Colegiului Național „Unirea”.

- Domnul Eduard Anca, diriginte și profesor de Educație Fizică și Sport, a fost pentru mine și colegii mei nu doar profesor, ci prieten și părinte. Un om care citea enorm de multă literatură, un om modern în gândire și deschis la minte, destul de înțelegător, care ne încuraja să punem întrebări și nu râdea sau penaliza pe nimeni pentru întrebări greșite sau aiurea puse. Avea un principiu pe care ni l-a spus din prima zi de liceu: „Voi trebuie să veniți la liceu cu bucurie. Aici sunteți într-un templu al cunoașterii în care puteți afla întrebări și răspunsuri!”.

M-am reîntâlnit în gând pentru câteva clipe cu câțiva oameni care au făcut mult bine pentru Turnu Măgurele - oraș al inimii mele, unde sufletu-mi a rămas țintuit pe trupul infinitului.

Colegiul Național „Unirea”, amintire, prezent. Mă-nclin!

SURSA: Noro Jerca | Facebook