Un model...!

 - Noro JERCA -

Acum când scriu aceste rânduri, peste dragul meu Turnu Măgurele, cade prima ninsoare din anul 2023. Ninge atât de frumos încât am impresia că retrăiesc iernile minunate care îmbrăcau orașul în mantie albă, în urmă cu 50 de ani. Acum, la fel ca și atunci, mă aflu tot pe strada Mare a Independenței (pe atunci numită Gheorghe Gheorghiu-Dej), colț cu fosta intrare pe strada Nicolae Iorga. S-au schimbat multe în acest jumătate de secol: timpurile, oamenii, locurile, clădirile, aproape tot. Un singur lucru a rămas neatins, amintirea pe care nu mi-o poate șterge nimeni. Amintirea despre străzile orașului vechi, despre oamenii care au trăit aici, care au muncit și au lăsat amprente adânci în sufletul meu. Citind despre trecutul orașului vechi, am aflat că negustorii au jucat un rol important în dezvoltarea urbei. Așa că m-am gândit să-l amintesc aici pe nașul meu, Aurel Tianu (cunoscut de oamenii locului ca nea Aurică Tianu). Un comerciant adevărat, educat și format în negustorie înainte de naționalizarea din anul 1948, care a fost șeful Magazinului Universal „Central” mai bine de 25 de ani.

Prin anii de început din secolul XXI, la desele discuții purtate cu dumnealui pe o bancă din Parcul de la Statuia „Dorobanțul” (la Tudorică Dorobanțu’) unde se retrăgea vara să se destindă, fiind un bun cunoscător al „fenomenului” numit de milenii comerț, îmi depăna amintiri despre vremurile și oamenii de altă dată care au lucrat în acest domeniu în perioada capitalistă de până la naționalizare și după, în perioada socialistă de până la Revoluția din decembrie 1989. Povestea despre Strada Mare (numită azi ca și pe vremea tinereții dumnealui Bulevardul Independenței) care până la venirea comuniștilor la putere, în 1947, a fost împânzită de negustori cu ale lor prăvălii micuțe și cârciumi, toate pline cu fel și fel de bunătățuri. Orașul era înțesat de o paletă largă de comercianți, de la care puteai cumpăra tot ce îți poftea inima. Erau români, evrei, greci, turci și țigani, care în acea perioadă au înflorit localitatea.

Își aducea aminte că de mic, pe la vârsta de 12 ani, a fost nevoit să-și ia soarta în propriile mâini și s-a angajat ca băiat de prăvălie la Avram Gologan, un comerciantul evreu de alimente, unde a lucrat doi ani. După care s-a mutat la prăvălia lui Haim Haimovici, un alt comerciant evreu, dar de stofe și tot felul de textile, care avea mare încredere în el, pentru că era serios și harnic, prăvălie în care a lucrat până prin anul 1941, când a început prigoana împotriva evreilor din perioada antonesciană a celui de-al Doilea Război Mondial.

Îmi spunea adesea: „Mi-a plăcut întotdeauna munca bine organizată, ordinea, oamenii bine crescuți, frumos și cu gust îmbrăcați. Mi-a displăcut cel mai mult la oameni lipsa de respect și de bun-simț”. Și făcea o remarcă, care din păcate este valabilă și azi: „Turnenii, ar trebui să acorde o mai mare atenție păstrării curățeniei, mai ales aici în zona centrală a orașului!”.

Mi-a rămas în minte ca un om deosebit pentru cinste, corectitudine și comportament. Sunt bucuros că am această posibilitatea ca pentru dumneavoastră - dragi turneni, să pot rememora memoria acestui om simplu la prima vedere, însă de un mare caracter.

Acest om a fost un model pentru mine!

SURSA: Noro Jerca | Facebook