- Toni MARTIAN -
Nu în mod maniheist (că aici e binele și acolo răul) ci dintr-o perspectivă largă (în felul dostoievskian).
În romanul ,,Frații Karamazov" Dostoievski scrie cum este dragă fiecare piatră, fiecare monument care îi amintește de ceva îndepărtat, de o Europă sacră, trăitoare într-un alt duh creștin. Există mulți occidentali, chiar prelați catolici care desigur, sunt acuzați de rătăcire și neascultare ca și unii dintre preoții ortodocși români, care au această viziune și care privesc spre unitatea creștină dinainte de Schismă. Acolo este un adevăr de care avem nevoie azi ca de aer, care așteaptă să îl redescoperim pentru ca un suflu nou al frumuseții creștine să bată peste popoarele asfixiate astăzi de duhul secularist.
Mă pun și eu în slujba acestei redescoperiri pentru că doar un astfel de adevăr îi redă vieții de pe pământ licărirea de mister, de fascinație, de sentiment al renașterii.
În cartea ce urmează să iasă de sub tipar ,,Trezește-te, băiatul meu!" - carte de debut literar - am încercat să redau acest refuz al omului de a trăi într -un mod străin de nevoile sufletului său și căutarea unei frumuseți pe care acest suflet o poartă în adâncul lui.
Doar această frumusețe ne face oameni și ne redă bucuria de a fi împreună. Fără ea ne domină instinctele, și ura, din nefiresc se transformă în firesc.

1 Comentarii
”Refuzul omului de a trăi într-un mediu străin sufletului său!” FANTASTIC! Este esența însingurării și incapacitatea adaptării la un prezent dorit de trecut și refuzat de viitor! Omul acesta, născut din jale, are har!
RăspundețiȘtergere