- Cristina CHIFANE -
cronică de festival
În cadrul Festivalului Internațional de Teatru și Arte Performative găzduit de Teatrul ,,Maria Filotti” din Brăila în perioada 19-28 septembrie 2025, seara de duminică, 21 septembrie, a adus în fața publicului spectator piesa ,,O insulă” după Gellu Naum, regie și muzică: Ada Milea, scenografie, lighting design și video: Andu Dumitrescu și asistent lighting design: Lucian Prasti. Actorii Teatrului de Stat din Constanța au meritat cu prisosință aplauzele prelungi de la sfârșitul piesei.
Reprezentant al suprarealismului românesc, Gellu Naum (1915-2001) este autorul pieselor ,,Insula”, ,,Ceasornicăria Taus” și ,,Poate Eleonora”, care îi apăreau în 1979 la Editura Cartea Românească. Cu piesa ,,Insula”, acesta intră într-un dialog intertextual extrem de interesant cu romanul celebru al scriitorului englez Daniel Defoe, ,,Viața și aventurile lui Robinson Crusoe”, publicat în 1719. De altfel, Gellu Naum e departe de a fi singurul scriitor fascinat de tematica romanului lui Defoe, care cunoaște multe rescrieri, de la ,,Insula misterioasă” (1874) a lui Jules Verne până la romanul lui J. M. Coetzee, ,,Foe” (1986), în care personajul principal, Susan Barton, nu se întâlnește doar cu Robinson Crusoe și Friday, ci cu Daniel Defoe însuși, din dorința de a-și spune povestea. E de amintit aici și piesa lui Derek Walcott, ,,Pantomima” (1978), în care rolurile lui Robinson și Friday sunt inversate cu scopul satirizării discursului colonial și a stereotipurilor rasiale.
În tradiția lui Samuel Beckett și Eugene Ionesco, ,,Insula” lui Gellu Naum, subintitulată ,,comedie în două acte”, devine o parabolă a absurdului existenței umane: ,,Insula nu-și propune”, mărturisea Gellu Naum, ,,o replică a Aventurilor lui Robinson, ci demitizarea esenței personajului” și urmărește ,,să aducă în fața spectatorilor eroul-limită legat de sentimentul singurătății, al izolării, îmbibat de substanța individualismului feroce, și care, chiar în condiții de demiurg, este incapabil să germineze relații detașate de lumea care l-a zămislit.”
Din piesa lui Naum e păstrată Sirena (Mihaela Velicu), soția nelegitimă a unui pirat care se plânge de,,trecutu-i pătat” și e anume aleasă pentru a-l ispiti pe ,,Roby”, pe care nu ezită să-l înșele cu blondul Vineri, ,,tânărul albastru”, într-o parodiere nesfârșită a oricăror tipologii și preconcepții am putea avea. Foarte bine o joacă pe Mary, mama lui Robinson, actrița Ecaterina Lupu, dar Luiza Martinescu și Mirela Pană sunt cu adevărat mortale în rolurile mamei și bunicii lui Mary, care luptă pentru ,,onoarea” feminină pe ritmuri de hard rock.
Publicul a răspuns pe măsură umorului și grotescului piesei regizate de Ada Milea; s-a râs cu poftă și s-a intrat în dialog cu personajele de pe scenă. Poate pentru că am citit piesa lui Gellu Naum, mi-au lipsit, totuși, pauzele de respirație. Mi-a lipsit cadența metronomului care însoțește personajele lui Naum: ,,Epuizat, Robinson se oprește. Metronomul tace. Marea oftează. Metronomul bate regulat.” S-au auzit, e drept, valurile, dar sunetul lor a fost absorbit fără drept de apel de hora ielelor în care pare că au cântat și au dansat în seara aceasta personajele de pe insula ,,pustie” a bietului Robinson.
Adusă în contemporaneitate de inegalabila Ada Milea, piesa reușește să reflecte în mod strălucit haosul și absurdul lumii în care trăim și, în care, suntem înconjurați de ,,atât de mulți oameni”, dar rămânem ,,atât de singuri”, fiecare dintre noi, ,,o insulă”.
P.S. Îi mulțumesc marelui nostru actor, Dan Moldoveanu, pentru amabilitatea de a fi alături de mine într-o fotografie și îl asigur de respectul și admirația mea.
FOTO: Cristina Chifane
Postări
0 Comentarii