Cu ocazia împlinirii a 145 de ani de la nașterea scriitorului Mihail Sadoveanu, Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila organizează expoziția documentară Ceahlăul literaturii române, ce poate fi vizitată la parterul Compartimentului Împrumut Carte pentru Adulți în perioada 5-24 noiembrie a.c. Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori români, abordând diferite genuri și teme literare. A scris romane, povestiri, nuvele, schițe, memorii, reportaje, biografii, eseuri, traduceri și poezii. Prin stilul său, a fost un maestru al descrierii naturii și al evocării atmosferei, folosind un limbaj bogat și expresiv. Sadoveanu a creat personaje memorabile, inspirate din istoria și viața poporului român, dar și din propria sa experiență. De asemenea, a fost un narator captivant, care a știut să mențină interesul cititorului prin suspans, umor, ironie și dramatism.
Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Pașcani, în județul Iași. A fost un elev studios, care a învățat limba română, franceza, germana, latina și greaca. A fost pasionat de lectură, de istorie și de folclor. A început să scrie de la o vârstă fragedă, publicând primele sale poezii și povestiri în revistele școlare. În anul 1898, a plecat la București, unde a studiat dreptul la Universitatea din București. Acesta a fost momentul şi locul în care a intrat în contact cu viața culturală și politică a capitalei, cunoscând personalități ca Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Titu Maiorescu și alții. În anul 1904, a obținut licența în drept și a devenit avocat. A practicat această profesie până în anul 1910, când a renunțat la ea pentru a se dedica exclusiv scrisului.
Debutează în 1897, cu schița Domnișoara M din Fălticeni, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, în revista bucureșteană Dracu. Editorial, acest lucru s-a întâmplat în 1904, cunoscut și ca Anul Sadoveanu, când i-au apărut patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite și Crâșma lui Moș Petcu. A fost doar începutul unei cariere literare prodigioase, depășind jumătate de secol, ce însumează peste 100 de volume. Cele mai cunoscute sunt scrierile sale istorice și de aventuri, dar Sadoveanu a creat o literatură în sine, cu pagini nemuritoare despre universul naturii și existența pastorală, despre tradiții și obiceiuri, a scris romane, nuvele, proză scurtă, poezii, eseuri, a imaginat povestiri pentru copii și scrieri inițiatice. Prima jumătate a secolului al XX-lea este, fără îndoială, marcată și dominată de cărți precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi, Zodia Cancerului, Venea o moară pe Siret…, Baltagul, Hanu-Ancuței, Împărăția apelor, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Nopțile de Sânziene, Nada Florilor, Nicoară Potcoavă, Creanga de aur. Activitatea lui publicistică a fost, de asemenea, uimitoare. Și-a trimis textele literare ori articolele, în calitate de colaborator, redactor ori editor, la numeroase reviste și ziare, printre care Sămănătorul, Viața românească, Însemnări ieșene, Convorbiri literare, Luceafărul, Pagini literare, Adevărul literar și artistic. O vreme a ocupat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1921 a devenit membru al Academiei Române. Nouă ani a fost și director al Teatrului Național din Iași.
Sadoveanu a lăsat în urmă o operă vastă și complexă, care a influențat generații de scriitori și de cititori. A fost un om de o cultură impresionantă, un spirit curios și un patriot controversat, fiind unul dintre cei mai importanți și mai cunoscuți prozatori români din secolul al XX-lea și un exemplu de talent și de longevitate pentru literatura română. Se stinge din viaţă în data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu şi Caragiale la Cimitirul Bellu.
Expoziția este realizată de Doina Lalu, bibliotecar.
Laura Caplea
Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila
Comp. Marketing și Promovare
0 Comentarii