- Virgil ANDRONESCU -
Georgeta Constantin decedată astăzi 6 septembrie 2026 la Spitalul de Urgență din Bucureşti.
Astăzi, când aflu că Georgeta Constantin a plecat dintre noi, amintirea ei se întoarce, inevitabil, către anii în care, la Brăila, câțiva oameni au încercat să-i fie alături și să-i ofere o șansă. Printre acei oameni m-am aflat și eu. Nu știu dacă timpul a păstrat pentru toți amănuntele acelor zile, dar documentele vremii păstrează încă urmele unei povești despre suferință, solidaritate și speranță.
În anul 2012, Georgeta Constantin era o femeie de aproximativ 40 de ani, confruntată cu o gravă problemă de sănătate, descrisă în presa vremii drept paralizie. Pentru ea era nevoie de o intervenție chirurgicală în străinătate, la Viena, iar costurile operației depășeau posibilitățile sale. În jurul acestei nevoi s-a născut o campanie de solidaritate prin care s-a încercat strângerea fondurilor necesare tratamentului.
Unul dintre primele gesturi prin care am încercat să contribui la această campanie a fost legat chiar de propria mea carte. La 16 noiembrie 2012, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” din Brăila, mi-am lansat volumul „Foaie de observație - Jurnalul unei conștiințe”, apărut la Editura PIM din Iași. Lansarea nu a fost doar un eveniment literar. Ea a căpătat o dimensiune umanitară, deoarece banii obținuți din vânzarea cărții urmau să fie donați pentru sprijinirea Georgetei și pentru intervenția chirurgicală de care avea nevoie.
Cartea, care poartă în titlu însăși ideea unei „foi de observație”, devenea astfel, pentru o clipă, mai mult decât un obiect literar. Devenea un mijloc prin care literatura putea să se transforme în faptă, iar cuvântul scris să fie pus în slujba unui om aflat în suferință.
La lansarea de la Biblioteca „Panait Istrati” au vorbit despre carte și despre autor criticul literar Viorel Coman, profesorul Dumitru Anghel, Dragoş Neagu, Ion Bălan, precum și alte personalități și oameni de cultură. În jurul cărții s-au întâlnit literatura, prietenia și solidaritatea, iar cauza Georgetei a devenit parte din acel moment.
Campania a continuat și în anul următor. La 18 aprilie 2013, în Sala de Spectacole a Societății „Lyra” din Brăila, a avut loc spectacolul literar-artistic și caritabil „Ajutând Oameni, devenim Oameni!”. Evenimentul a fost inițiat de mine pentru sprijinirea Georgetei Constantin.
Presa vremii consemna limpede scopul acțiunii și numele ei, alături de mesajul care sintetiza întreaga campanie: „Georgeta e un om normal. Ajutați-o să trăiască normal!”
A fost un spectacol construit din mai multe forme de artă. Muzica, poezia și caricatura s-au întâlnit pe aceeași scenă pentru o cauză omenească.
Au participat trupele brăilene Morphix, The Ancestors și Zenith, iar în program s-au aflat recitaluri de poezie și muzică folk susținute de Romeo Tarhon, Doina Bârcă, Ioana Popa, Bogdan Popa, Oana Prioteasa, Lavinia Smerică, Andreea Gologan, Anca Frumosu și Virgil Andronescu.
Artistul Costel Pătrășcan a oferit spre vânzare desene umoristice, iar cărți au fost puse la dispoziția publicului de Editura Națiunea.
Spectacolul a avut și sprijinul unor oameni ai scenei brăilene. Regia a aparținut regizoarei Anca Cismaru, iar prezentarea evenimentului a fost făcută de actrița Wanessa Radu, ambele de la Teatrul „Maria Filotti”. Intrarea a fost liberă, iar scopul întâlnirii era acela de a transforma participarea publicului într-un gest concret de solidaritate.
Privind astăzi în urmă, după atâția ani, toate aceste întâmplări capătă o altă lumină. Atunci exista speranța că banii strânși, intervenția medicală și sprijinul oamenilor îi vor putea schimba Georgetei destinul.
Era o luptă împotriva unei suferințe care îi limitase viața și pentru dreptul ei de a trăi cât mai aproape de normalitate.
Nu știu dacă oamenii care au fost atunci în sală își mai amintesc fiecare vers, fiecare cântec, fiecare cuvânt sau fiecare gest. Poate că multe dintre aceste amănunte s-au pierdut. Dar ceea ce nu ar trebui să se piardă este sensul lor.
Oameni diferiți, artiști, scriitori, jurnaliști și spectatori s-au întâlnit pentru un singur om. Iar acel om a fost Georgeta.
Astăzi, când Georgeta Constantin nu mai este printre noi, acele gesturi din 2012 și 2013 nu mai pot schimba ceea ce s-a întâmplat cu viața ei.
Pot însă să păstreze vie amintirea ei.
Poate că acesta este unul dintre rosturile memoriei: să nu lase un om să dispară cu totul odată cu plecarea lui. Să păstreze numele, chipul, suferința, speranțele și oamenii care i-au fost aproape.
În cazul Georgetei, există și aceste urme documentare: o carte lansată pentru ea, un spectacol la Lyra, artiști care au urcat pe scenă, oameni care au cumpărat cărți și desene, oameni care au venit să ajute.
Iar peste toate rămâne un gând simplu, care a stat în centrul acelei campanii: „Ajutând Oameni, devenim Oameni!”
Georgeta Constantin a fost cândva în mijlocul acestei solidarități. Astăzi, când ea a plecat, gesturile oamenilor care au încercat să o ajute rămân ca o mărturie despre ea și despre acea vreme.
Pentru mine, Georgeta nu va rămâne doar un nume dintr-un articol de ziar sau dintr-un afiș al unui spectacol caritabil.
Va rămâne omul pentru care, la un moment dat, o carte, literatura, muzica, poezia și prietenia s-au întâlnit la Brăila pentru a spune același lucru: că viața unui om merită apărată și că suferința unui semen nu trebuie să ne lase indiferenți.
Astăzi, aceste rânduri sunt și un omagiu pentru ea.
Dumnezeu să o odihnească în pace pe prietena Georgeta Constantin.
Postări
0 Comentarii