- Virgil ANDRONESCU -


Virgil Andronescu, laureat al Festivalului Internațional „EUROPOEZIA”, Brăila, 2023, pentru întreaga activitate literară.

 https://www.youtube.com/watch?v=rDTHHlG01pM

Există momente în viața unui om de condei care, odată așezate în memoria timpului, capătă semnificația unor repere peste care anii pot trece fără să le șteargă lumina, iar pentru mine, unul dintre aceste momente rămâne cel al anului 2023, când, în cadrul Festivalului Internațional „EUROPOEZIA”, desfășurat la Brăila, în spațiul primitor al Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, am primit un premiu pentru întreaga activitate literară, o distincție care a însemnat mai mult decât o recunoaștere publică, fiindcă a adunat simbolic în jurul ei o parte din drumul parcurs prin poezie, prin scris și prin nevoia de a mărturisi, cu sinceritate, ceea ce timpul a lăsat în sufletul meu.

Privind în urmă, îmi dau seama că scrisul nu a fost niciodată pentru mine doar o îndeletnicire, o preocupare trecătoare sau un exercițiu al cuvintelor, ci o formă de a înțelege lumea și de a mă înțelege pe mine însumi, o încercare continuă de a pune ordine în neliniști, de a da glas emoțiilor și de a păstra, prin intermediul paginii scrise, urmele unor experiențe care altfel s-ar fi pierdut în curgerea firească a zilelor. Fiecare text poartă ceva din omul care l-a scris, chiar și atunci când acesta încearcă să se ascundă în spatele metaforelor, al imaginilor sau al unor personaje, fiindcă literatura are această putere discretă de a dezvălui ceea ce nu poate fi spus întotdeauna direct, transformând trăirea personală într-o experiență care poate fi împărtășită și recunoscută de ceilalți.

Drumul meu literar s-a construit în timp, cu răbdare, cu îndoieli, cu reveniri asupra cuvintelor și cu dorința de a găsi acea expresie care să păstreze cât mai fidel adevărul interior al unei trăiri, iar această căutare nu s-a încheiat odată cu apariția unor texte sau cu primirea unor aprecieri, pentru că scrisul autentic nu poate fi redus la un bilanț definitiv, ci rămâne o călătorie în care fiecare experiență aduce alte întrebări și fiecare răspuns deschide noi posibilități de exprimare. Am înțeles, de-a lungul anilor, că literatura nu se măsoară numai în numărul paginilor scrise sau al volumelor publicate, ci și în sinceritatea cu care autorul își asumă propriile cuvinte, în curajul de a privi realitatea fără măști și în capacitatea de a transforma ceea ce este personal într-un mesaj care să ajungă la sufletul cititorului.

Distincția primită la Festivalul Internațional „EUROPOEZIA” a reprezentat, pentru mine, un moment de emoție și de reflecție, cu atât mai mult cu cât s-a desfășurat la Brăila, orașul de care mă leagă atâtea amintiri, experiențe și întâlniri, într-un spațiu cultural dedicat cărții și dialogului dintre oameni. Un asemenea premiu nu poate cuprinde în întregime povestea unui scriitor și nici nu poate înlocui bucuria tainică a scrisului, însă poate deveni un semn de prețuire pentru timpul dăruit literaturii, pentru perseverența de a continua și pentru credința că, dincolo de toate schimbările lumii, cuvântul scris își păstrează puterea de a apropia oamenii și de a lăsa urme în conștiința lor.

Am primit această distincție cu recunoștință, dar și cu sentimentul că orice apreciere aduce cu sine o responsabilitate, aceea de a rămâne fidel propriului drum, de a nu transforma scrisul într-o simplă căutare a confirmărilor exterioare și de a păstra vie legătura cu acea motivație interioară care m-a făcut să mă apropii de literatură. Pentru mine, fiecare pagină scrisă este o formă de dialog cu timpul, cu oamenii pe care i-am întâlnit, cu locurile care mi-au rămas în memorie și cu toate acele întrebări care nu și-au găsit încă răspunsul, iar acest dialog continuă chiar și atunci când o etapă pare încheiată sau când o amintire se transformă într-o mărturie despre ceea ce am fost și despre ceea ce am încercat să devin.

Aceste rânduri nu își propun să alcătuiască un bilanț definitiv al activității mele literare, ci să păstreze vie amintirea unui moment important, privit astăzi prin filtrul timpului și al experienței, cu emoția celui care înțelege că fiecare etapă a vieții își are rostul ei, iar recunoașterea primită nu anulează îndoielile, căutările sau dorința de a merge mai departe, ci le așază într-o lumină nouă. În fond, amintirile despre mine sunt și amintiri despre oamenii, locurile și întâlnirile care mi-au însoțit drumul, despre cărțile care m-au format, despre cuvintele care m-au ajutat să mă exprim și despre acele momente în care am simțit că literatura poate deveni o punte între sufletul celui care scrie și lumea celui care citește.

Premiul primit în anul 2023, la Festivalul Internațional „EUROPOEZIA”, rămâne pentru mine o amintire luminoasă și un semn de prețuire pentru activitatea literară desfășurată până în acel moment, însă drumul continuă, fiindcă valoarea unui scriitor nu se află numai în ceea ce a reușit să scrie, ci și în ceea ce mai are de descoperit, de mărturisit și de dăruit prin intermediul cuvântului, iar câtă vreme există în suflet o emoție care cere să fie exprimată și o idee care caută forma potrivită, scrisul își păstrează rostul și rămâne, dincolo de timp și de distincții, una dintre cele mai sincere mărturisiri despre om.