- Virgil ANDRONESCU -


Există momente în care istoria pare să se întoarcă în punctul din care a pornit, iar omul, în loc să învețe din propriile experiențe, ajunge să repete aceleași greșeli. Sindromul Stockholm, cunoscut drept reacția psihologică prin care o victimă poate dezvolta atașament față de agresorul său, poate deveni o metaforă tulburătoare și pentru anumite comportamente din societate. 

Atunci când suferința este justificată, nedreptatea tolerată, iar cei care o provoacă ajung să fie apărați chiar de cei afectați, întrebarea nu mai este doar unde am greșit, ci de ce acceptăm să ne întoarcem mereu în același loc. Poate că adevărata captivitate începe în momentul în care nu mai recunoaștem lanțurile sau, mai grav, ajungem să le considerăm firești. Ne-am întors de unde am plecat! 

Iar această constatare nu este doar o expresie a dezamăgirii, ci și un semnal de alarmă: fără luciditate, memorie și curajul de a privi adevărul în față, orice ieșire din cercul greșelilor riscă să fie doar o iluzie.