- Virgil ANDRONESCU -


Prietenul meu, Noro Jerca, a obținut o distincție în cadrul Concursului Artistic Internațional „Amico Rom”, desfășurat la Lanciano, în Italia, pe 9 octombrie 2026, pentru proza scurtă „Cerec”, o scriere inspirată din amintirile copilăriei și dintr-o prietenie care a rămas vie în memoria autorului vreme de peste cinci decenii.

Textul pornește de la experiențele trăite în comuna Islaz, în jurul anului 1973, unde Noro Jerca, pe atunci copil, a legat o prietenie cu Cerec, băiatul unei familii de romi nomazi care revenea în fiecare primăvară în sat. Dincolo de diferențele dintre cele două lumi, apropierea dintre copii s-a construit firesc, prin joacă, curiozitate și întâlnirea cu un univers despre care comunitatea locală știa mai ales din povești și prejudecăți.

În proza sa, Noro Jerca reconstituie atmosfera șatrei, viața oamenilor aflați mereu pe drumuri, focurile de seară, cântecele, dansurile și întâmplările povestite în jurul lor. Evocarea nu se limitează însă la nostalgia copilăriei, ci surprinde și dispariția unei lumi, odată cu măsurile de sedentarizare forțată a romilor nomazi. Anul 1973 a fost ultimul în care șatra a mai ajuns la Islaz, iar despre prietenul Cerec și familia acestuia autorul nu a mai aflat nimic.

Prin această întoarcere în timp, povestea capătă valoarea unei mărturii personale și sociale. Autorul aduce în atenția cititorului o experiență trăită într-o perioadă în care diferențele culturale alimentau adesea suspiciuni, iar prejudecățile erau transmise de la o generație la alta. În centrul relatării rămâne însă prietenia dintre doi copii, neafectată de judecățile adulților și de granițele invizibile dintre comunități.

Premierea prozei „Cerec” la concursul internațional din Italia reprezintă o recunoaștere a unei scrieri în care memoria personală se întâlnește cu istoria și cu observația umană. Pentru mine, bucuria acestei vești este și una personală, fiind vorba despre un prieten a cărui poveste literară readuce în prezent oameni și întâmplări pe care timpul nu le-a putut șterge.

Uneori, o amintire păstrată zeci de ani devine literatură, iar literatura reușește să recupereze ceea ce viața a lăsat în urmă. Cerec rămâne, astfel, nu doar numele unui personaj dintr-o proză autobiografică, ci și simbolul unei prietenii întrerupte de timp și al unei lumi care continuă să existe prin memoria celor care au cunoscut-o.

Urmariti si: https://www.tiktok.com/@orabrailei