Mortii cu mortii...

- Virgil ANDRONESCU -

În amintirea lui Muşeţel şi a lui Jujuc!

Zece mese de plastic, fiecare cu câte cinci scaune tot de plastic, aşezate într- o curte sub umbra unui nuc bătrân.

Un magazin cu de toate şi un bar în aceeaşi incintă. Predomină albastrul şi galbenul pe pereţii clădirii dar şi pe gardul de la stradă.

Numai câţiva oameni în vârstă... Fiecare îşi vede de băutura lui sau conversează. Discută problemele din agricultură şi problemele de interes naţional. Unii mai fac şi ceva ,,politică internaţională''.

.....................................................................................................................................................

Stau singur la o masă şi aparent sunt atent la aceste discuţii în contradictoriu.

De fapt, nu sunt... Sunt întors în timp, acum doi ani de zile. Da. Acum doi ani de zile, în vară, venea des şi sta mult, la o masă retrasă, un prieten. Avea cu cinci ani mai mult decât mine. Mai mare desigur...

De fiecare dată era tăcut, i se citea tristeţea pe chip, eram singurul care nu îl huleam pentru că bea tot timpul şi nu îl mai interesa nimic. Pe atunci încă mai fumam şi de fiecare dată îl serveam cu o ţigară sau mai multe.

Soarele strălucea, pârjolea al năibi de tare!

.......................................................................................................................................................

Lume multă în acest loc. A început sezonul agricol şi bieţii ţărani îşi potolesc setea cu o bere rece. Aşa se întâmplă mereu. Vin de la câmp ostoiţi de coarnele plugului, ori de coada sapei, după ce o jumătate de zi au băut apă stătută şi fierbinte din bidonul de plastic.

Un personaj se distinge cu predilecţie din acest vacarm.

Jujuc... În vârstă de 60 de ani, care merge şchiopătând de un picior, avusese tijă implantată de medici şi rămăsese cu sechele. El îşi vărsa în fiecare lună toată pensia aici şi iar începea consumul pe datorie. Mereu spune că e negru de supărare şi mereu se laudă că ,,are cuvinte...!'' Adică mai mereu citează din ceea ce aude şi reţine de pe la radio sau televizor. Cândva, pe la începutul anilor '90 a mers în Turcia la Istambul cu diferite mărfuri. Acum se laudă cu asta. Crede permanent că a fost coleg de clasă în şcoala primară cu taică-meu ceea ce nu e adevărat. Dar nu contează. De fiecare dată face inconştient pe bufonul şi amuză pe toată lumea. Ăsta e Jujuc şi nu îl poate schimba nimeni şi nimic.

.......................................................................................................................................................

L-am văzut pentru ultima dată... Tot trist... La aceeaşi masă, pe prietenul meu, cu care de multe ori schimbam câte o vorbă, şi aceea abia scăpată printre dinţi. Tristeţea şi dorul de ducă dar şi dorul de iubita sa îl copleşiseră. Nu mai avea rost...

L-au găsit atarnand...

Se spânzurase dupa miezul noptii. L-au gasit dis-de-dimineata, atarnat de un cui batut deasupra tocului usii, usa de termopan de la intrarea barului. L-au lasat acolo sa atarne cateva ore, au deschis barul si s-au apucat de treaba. Afacerea trebuia sa mearga inainte. Normal... Mortii cu mortii, betivii cu btivii, timpul costa bani! Fusese un băiat liniştit, îl părăsise curva de nevastă-sa în urmă cu câţiva ani, îl lăsase cu două fetiţe şi un băiat; îl părăsise şi iubita...

Într-un mod neaşteptat şi subit. Într-o zi fugise cu unul... cu un ţigan înavuţit prin Spania. Soarta îi era pecetluită.

.......................................................................................................................................................

Beau o bere şi îmi aduc aminte de el, în timp ce spectacolul grotesc din jurul meu îşi continuă desfăşurarea haotică.

E o seară liniştită. Beau o bere şi tac. Mă gândesc la iubita mea şi sper să se întoarcă. E o femeie superbă şi cu multe probleme de rezolvat...

Cred că o va face ca de multele daţi... Poate o va face.

Căldura îşi intră în drepturi şi berea curge în pahare, proaspătă şi rece.