Carpe diem!
- Virgil ANDRONESCU -
Marian, un ins de înălţime medie şi îndoit de mijloc; cu faţă prelungă - ten brunet şi nas acvilin, puţin disproporţionat; ce se bărbiereşte regulat; un băiat cu păr grizonat şi mereu tuns scurt. Un suflet mare şi curat. Un simţ al umorului extraordinar de dezvoltat. O privire mereu zâmbitoare. Meşter la cuvinte - ştie cum să intre pe sub pielea oricui. Un om trecut prin ,,vâltorile'' vieţii, aşa cum el o recunoaşte. Viaţa l-a alintat cum nu se poate mai bine!Un bonom; mereu jovial şi întotdeauna de mare încredere .Dumnezeu i-a dat atât cât a putut duce!Îmbracă o ,,zeghe'' primită la internare, un pulover şi un halat roşu - fără cordon. Îi ajunge mai jos de genunchi şi asta îl face să pară şi mai comic, datorită defectului de la coloană. E încălţat cu o pereche de papuci albaştrii - merge caraghios - ca o raţă,un mers interesant şi de neuitat. Nu pot ori nu ştiu a descrie şi nu reuşesc decât a spune că e plină de înţelesuri...de multe înţelesuri.Atunci când le voi descoperi le voi defini în vreun fel, le voi da un sens sigur. De obicei, când mergem la masă, se încalţă în pantofii aproape ascuţiţi în bot - de culoarea pielii întoarse, lăsând în locul acestora papucii de plastic. Are 37 de ani, şi imbracat astfel...pare a fi un clovn mai mult decât simpatic. Chipul îl trădează, în acest sens, ţi faptul că e pus mai tot timpul pe ironii şi pe glume mereu spirituale. Are corp vânos dar se vede clar cum boala sărăciei l-a macinat până aproape de terminare. ,,Carpe diem!'' (traieşte clipa!), e sloganul acestui om de mare caracter.Poate că numai asta i-a mai rămas de făcut!Are tabietul său, după fiecare masă iese pe balcon, aprinde ţigară şi trage adânc în plămâni.Rar când trece peste această regulă.Nu ştie jocul de table, nu joacă nici şah, stă toată ziua la vecinii de la salonul 6 şi joacă diferite jocuri de cărţi.Acolo şi mănâncă de multe ori, ori stă numai aşa...de vorbă.Privindu-l atent îi poti citi feicirea şi tristeţea deopotrivă în ochi-i rotunzi şi jucăuşi precum două mărgele.Are ochi căprui, acoperiţi de sprâncene stufoase şi negre ca smoala.Pe capul oval poartă fes- aşezat mereu la întamplare, de un albastru închis, peste o bandană croşetată într-un model plăcut. Mereu ţine afişat pe buzele-i subţiri un zâmbet molipsitor - priveşte cu subînţelesuri, glumeşte inteligent - răspunde adegvat la glumele şi atacurile celorlalţi. Şi cum să nu fie aşa, când inteligenţa i se citeşte în ochi la fiecare privire?A mai fost aici, cunoaşte ,,obiceiurile casei'', cunoaşte personajele în uniformă albă dar şi personalul auxiliar; ştie mai multe decât lasă să se înţeleagă că ştie despre ,,vieţile sfinţilor'' - cum zice chiar el, vieţile celor ce păstoresc locul. Pentru unele însemnări apelez mereu la ,,documentarea'' lui. E mai aproape de realitate.
Marian, un ins de înălţime medie şi îndoit de mijloc; cu faţă prelungă - ten brunet şi nas acvilin, puţin disproporţionat; ce se bărbiereşte regulat; un băiat cu păr grizonat şi mereu tuns scurt. Un suflet mare şi curat. Un simţ al umorului extraordinar de dezvoltat. O privire mereu zâmbitoare. Meşter la cuvinte - ştie cum să intre pe sub pielea oricui. Un om trecut prin ,,vâltorile'' vieţii, aşa cum el o recunoaşte. Viaţa l-a alintat cum nu se poate mai bine!Un bonom; mereu jovial şi întotdeauna de mare încredere .Dumnezeu i-a dat atât cât a putut duce!Îmbracă o ,,zeghe'' primită la internare, un pulover şi un halat roşu - fără cordon. Îi ajunge mai jos de genunchi şi asta îl face să pară şi mai comic, datorită defectului de la coloană. E încălţat cu o pereche de papuci albaştrii - merge caraghios - ca o raţă,un mers interesant şi de neuitat. Nu pot ori nu ştiu a descrie şi nu reuşesc decât a spune că e plină de înţelesuri...de multe înţelesuri.Atunci când le voi descoperi le voi defini în vreun fel, le voi da un sens sigur. De obicei, când mergem la masă, se încalţă în pantofii aproape ascuţiţi în bot - de culoarea pielii întoarse, lăsând în locul acestora papucii de plastic. Are 37 de ani, şi imbracat astfel...pare a fi un clovn mai mult decât simpatic. Chipul îl trădează, în acest sens, ţi faptul că e pus mai tot timpul pe ironii şi pe glume mereu spirituale. Are corp vânos dar se vede clar cum boala sărăciei l-a macinat până aproape de terminare. ,,Carpe diem!'' (traieşte clipa!), e sloganul acestui om de mare caracter.Poate că numai asta i-a mai rămas de făcut!Are tabietul său, după fiecare masă iese pe balcon, aprinde ţigară şi trage adânc în plămâni.Rar când trece peste această regulă.Nu ştie jocul de table, nu joacă nici şah, stă toată ziua la vecinii de la salonul 6 şi joacă diferite jocuri de cărţi.Acolo şi mănâncă de multe ori, ori stă numai aşa...de vorbă.Privindu-l atent îi poti citi feicirea şi tristeţea deopotrivă în ochi-i rotunzi şi jucăuşi precum două mărgele.Are ochi căprui, acoperiţi de sprâncene stufoase şi negre ca smoala.Pe capul oval poartă fes- aşezat mereu la întamplare, de un albastru închis, peste o bandană croşetată într-un model plăcut. Mereu ţine afişat pe buzele-i subţiri un zâmbet molipsitor - priveşte cu subînţelesuri, glumeşte inteligent - răspunde adegvat la glumele şi atacurile celorlalţi. Şi cum să nu fie aşa, când inteligenţa i se citeşte în ochi la fiecare privire?A mai fost aici, cunoaşte ,,obiceiurile casei'', cunoaşte personajele în uniformă albă dar şi personalul auxiliar; ştie mai multe decât lasă să se înţeleagă că ştie despre ,,vieţile sfinţilor'' - cum zice chiar el, vieţile celor ce păstoresc locul. Pentru unele însemnări apelez mereu la ,,documentarea'' lui. E mai aproape de realitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu