Am fost umbră. Acum nu mai sunt...

- de Virgil ANDRONESCU -

  - Postumă -

   

  Cândva...

  Umbra mea a murit.

  .................................

 Aşa credeam.

                           Nu mai am pământul                          

la picioare.

Nici luna n-o mai am pe creştet

ţi-am dăruit-o ţie, dulce...

Argintul ei îţi strălucea din ochi,

scântei de şoapte.

Nici soarele nu îl mai am pe frunte -

ţi l-am făcut cadou în lunile de vară.

....................................

Acum, sunt călător nemărginit

prin larguri de abis.

Am fost umbră. Acum nu mai sunt...

....................................

Decât un vis
Încarcerat în noapte!










  - grafica: Hugo Maracineanu -
                           
                                             - din volumul ,,Dupa Dumnezeu, potopul!'' -