Vizita, II.

- Hypolita -

Am  iesit din curtea matusii drept in ulita si mi-am continuat drumul spre casa. Tocmai venea pe poteca  Alinuta, in spatele ei doi prichindei  aruncau cu bulgari de zapada, chiuiau, cand o atingeau bulgarii, erau gemenii Marinei, de varsta gradinitei, sora lor Ioana era colega cu Alina. Fetitele  le-am avut eleve pana in clasa a-4-a, acum erau clasa a-6-a. Gemenii chiuiau si tipau:

- Alinaaa-gainaaa, Aiinaaa-gainaaaa!

- Maaa! zise Alina si se facu spre ei, tropotind usor pe loc! Gemenii o zbughira pe potecuta si se refugiara in spatele portitei, unul se uita cu un ochi printre uluci, apoi prinsera iar curaj si iesira reluand tirul de bulgari in directia Alinei, din rezerva ce si-o facusera in poteca.

-Haa!  Haa ! Aiinaaaa-gainaaaa! Aiinaaa-gainaaa !

-Hai ca viu eu acus la voi si va bag in zapada, sa vedem va convine? zise fetita si se indrepta iarasi spre ei. Iute, gemenii o zbugira  in curte, cu cojocelele si caciuli baltate de miel, pareau niste ursuleti nazdravani.

- Las’ ca aducem ‘ noi pe Bobu ‘a te pape ! ‘tai tu ca ‘ine acu’! ‘tai, n-auziii !

Fetita lua o mana de zapada si arunca spre ei …

-Tiiiii, si o rupsera iarasi la fuga, aproape sa se impiedice. Cand erau la adapost in dosul portitei, strigara in urma :

-‘punem ‘oi ‘a Gaoana, nu ma’ vobeaca cu tine! Sic! Sic ! ‘oada de pisiiic !

-Gata, Alina, asa repede te-ai intors? O intrebai  pe fetita.

-Da tanti, invatatoare, am trecut pe-acasa de-am lasat lu’ mami cumparaturile si ma duc la matusa sa-i duc chibriturile, ca poate are nevoie sa aprinda focu’.

Imi continuai drumul pe ulita, pana in sosea mai erau cateva case, la una din ele locuia Alina, fetita lu’ Zelea rudaru. In curte se vedeau arce cenusii de solar golase, rasarite din albul zapezii. Un singur solar era acoperit cu folie si o silueta curata zapada in jurul lui, era Marita mama Alinei ! Probabil ca avea adapostite rasaduri... Oamenii se gospodareau cum puteau, de cand se inchisese fabrica de mobila din oras pe care smecherii o dadusera la fier vechi, iar salariatii ramasesera pe drumuri, fiecare se descurca, pe cont propriu. Familia Zaru se ocupa cu gradinaritul si toata vara si toamna duceau zarzavat la piata. Zelea isi incropise si un mic atelier de tamplarie, mai repara sau confectiona o masa un scaun, mai punea o coada la topor sau la sapa, mai taia si spargea lemne, la curatat pomi si vie, nu se dadea inapoi de la munca. Luase in parte si cateva pogoane de pamant de la o batranica,  avea trei fetite de crescut . Alina-Zoe era cea mai mare , invata bine si voia  sa se faca doctorita ! Prelucrarea lemnului era traditia familiei. Rudarii, numiti si lingurari, erau mestesugari stravechi in lemn. Zinca, soacra Maritei, mai mesterea inca la fuse, linguri, scaune batranesti cu trei picioare si gavane din lemn de  salcie sau plop ; impleteste cosuri si cosulete din rachita pe care le vinde prin sat pe bani sau la schimb sau sambata la piata, iar la adunat ciuperci si ierburi de leac e experta! Mai castiga un ban ca pensia de CAP-ista este micuta.

–Noi rudarii sitiem niam di daci, di la rejile Decebal, spunea cu mandrie babuta  Zinca ! Tata istoriia rudarilor din satu ista-i  supt gorganu sciela, de langa parau, da nimeni, no catat sa aflie ! Si …poate ca babuta are dreptate, majoritatea rudarilor au nume ce incep sau contin litera Z, sunt oameni pasnici, gradinari si lucratori iscusiti in lemn, femeile sunt brunete si frumoase, seamana cu bucovinencele noastre, sunt harnice si respectuoase.

  Pe sosea era circulatie inca de dimineata, fiind Duminica treceau masini din-spre oras. Copiii veneau sa-si vada  parintii, sa dea o mana de ajutor la curatat zapada, sa le aduca ce mai aveau nevoie si sa se stranga impreuna in jurul mesei. Spre seara traficul se reia, dar in sens invers. Asa ca mergeam cu grija pe marginea soselei, cand trebuia sa ocolesc portiunile in care trotuarul nu era curatat! La un colt de strada cativa barbati discutau infocat, dupa ton se vede ca era politica, pomeneau des de guvern, si se contrziceau mai rau ca la fotbal, cand juca Steaua cu Dinamo. In jurul lor pe albul zapezii batatorite era covor de coji de seminte, macar asa din toata discutia vor avea de castigat si vrabiutele venite la ciugulit cand se va elibera locul ! Iata ca am ajuns si acasa ! Tania, catelusa, mi-a iesit inainte bucuroasa. Ea stie ca totdeauna cand vin acasa o mangai pe cap si-i dau si ceva de mancare. Am intrat in casa. In fotoliul de langa soba, cu motanelul in poala si ochelarii lasati pe  nas, mama atipise. Am intrat cu grija, motanul… insa tresari, deschise ochii, casca si apoi isi vazu in continuare de somn. Mama se trezi si ea si isi aseza ochelarii, rasucindu-i usor, de parea ca-si regleaza lentilele.

-De stiam ca dormi, intram ceva mai usor, zisei eu.

-Aaaa…doar atipisem o leaca, ma uitam la pisic  cum doarme si nu am vrut sa-l deranjez din somn, sa-l dau jos, si …m-a furat somnul. Si asa trebuie sa ies afara si sa ma uit la focul de la plita, am pus in cuptor niste dovleac sa se coaca ! Ciorba e gata. Pilaful e pe marginea plitei, poate apare  si Gicu sa mancam cu totii. Sper sa nu-l mai prinda noaptea iar pe drum, cu vremea asta pericoloasa ! Ia tu…, coboara, ca esti mai usurica de picior, pina in beci si ia si niste muratori ! Sa se mai incalzeasca.

-Ma duc afara, mai intai, sa mai  iau niste lemne din magazie, si pentru la tine, pentru aici. Multumesc ca ai facut focul, Gicu iar o sa vina inghetat de la drum si o sa ia soba-n spate.

-Vezi ca e si un tuci cu apa pe plita la mine, e de spalat, dar mai adu’ inca vreo vadra,  zise mama in urma mea.

Am adus lemnele, am verificat focurile. Apoi i-am povestit mamei ce faceau ,,al-de Dida’’, cum ii spune ea surorii mai mari.

Acus’ ma duc sa termin ce mai am de facut pe afara, sa hranesc orataniile, sa mai aduc apa , ca degrab’ se-ntuneca  si iar se lasa ger! Zapada scartie cand e calcata, iar mana se lipeste de clanta usii! Dar pe mama nu o rabda inima sa ma lase singura, vine si ea sa ma ajute! Si trebuie sa vina si Gicu, si mai am si rufe de calcat si plan de lectie de facut pentru maine! Asa ca va las, pe curand, cand va mai fi ceva vreme va invit la un ceai sau o cana de vin fiert, cu nuci si dovleac copt, poate fac si niste placinte, s-atunci vom sta mai mult la povestit la gura sobei !