- Virgil ANDRONESCU -


Am ajuns într-un oraş pe care îl ştiam din copilărie, o urbe atipică, dar nu îmi închipuiam că aici voi găsi un dezastru economic şi social. Asta se vede cu ochiul liber, dar se simte şi din „vocea” mută a presei locale.
Am intrat în această lume şi în clipa următoare am realizat că mulţi dintre ei au cocoaşele la vedere sau undercover, buzele pregătite să pupe...şi limbile salivând prin urechile cleioase ale autorităţilor locale.
Nu mai vorbesc de scandalurile cu iz personal, circul de la conferinţele de presă ale politicienilor transformate în şezători de gen ,,Cântarea României'' şi ieşirile cretinoide de pe la diverse manifestări publice, ale unor tovarăşi... Tabloul e completat de mirosul pestilenţial al porcilor de la marginea oraşului de la Dunăre.
Unii se autointitulează moguli de presă, înşirând abjecţii pe o ,,fituica'' numită ziar, alţii scriind doar din auzite despre ceea ce se mai întâmplă prin buricul târgului.
Străzile oraşului sunt îmbâcsite de gunoaie, cerşetorii sunt pe la toate colţurile, colectorii de peturi de prin tomberoane sunt şi ei omniprezenţi.
Reprezentanţi ai autorităţilor publice locale si ai opozitiei,  libidinoşi mioritici, întreţin relaţii cu ,,jurnaliştii'' de casă: uşieri, paharnici, sfătuitori de taină, halitori de la pomenile politice, ducători de ţucal şi spălători de „cadavre” politice. Aici mâinile se spală una pe alta şi amândouă spală rufele în public. Iuda şi Pilat din Pont sunt şi ei prezenţi...
Un acvariu cu peşti în peşti, un insectar cu molii şi lăcuste, un underground bântuit de cârtiţe, o faună cu papagali şi cucuvele, un cimitir bântuit de zombi neocomunişti. Să fiu sincer până la capăt, în toată această bulibăşeală există şi o sinceră dragoste din interes. Banii sunt bani de oriunde ar veni şi orice culoare ar avea, nu contează ce trebuie să faci pentru a-i primi!
Să fii jurnalist adevărat în aceste condiţii presupune un anume talent şi o anume stiinţă a echilibristicii, fără a fi circar! Am plecat dintr-un judeţ fugind de dracu' şi am ajuns aici unde am dat peste tac'so.
Şi, în tot acest peisaj insalubru, am descoperit şi Oameni ce merită tot respectul, am decoperit Jurnalişti profesionişti demni de toată admiraţia şi lauda.
Scrisul, în chip de ,,panflet'', pentru unii înseamnă aruncarea cu lături în colegii de breaslă şi slobozirea frustrărilor personale, numai pentru câţiva pamfletul reprezintă o creaţie literara. Scrisul bun se găseşte rar, rară e şi onestitatea opiniilor. Problemele cetăţenilor sunt lăsate în plan secund, totul se pierde în ceaţa răutăţilor şi ,,războaielor'' con-fratricide pentru cauze mizere şi personale.
Îmbârligatura asta ar fi de neînţeles până şi pentru marele Caragiale.
Ce trebuie făcut pentru îndreptarea lucrurilor?
Confraţi din toate redacţiile, uniţi-vă! Fiţi oneşti şi cu adevărat în slujba potenţialilor cititori, numai aşa veţi câştiga cinstit o pâine, numai aşa veţi fi apreciaţi şi stimaţi! Îndreptaţi-vă spinările, lăsaţi anacronismele, tineţi-vă limbile în gură şi nu mai salivaţi pe la chermezele falşilor politicieni!
Orice învăţ are şi dezvăţ!

  - Editorial publicat in revista  www.ViataBrailei.ro  in varianta cenzurata, dar cu acelasi titlu -