 |
| Sursa foto: skytrip.ro |
În conferinţa de presă din 03
iunie a.c., preşedintele Consiliului Judeţean Brăila a ţinut să
reamintească presei invitaţia făcută într-o anterioară
întâlnire cu jurnaliştii.
“V-am invitat la ultima discuţie a
noastră să facem front comun şi să scrieţi despre Biserica
greacă.Eu cred că nu v-am cerut un lucru în interesul lui
Stancu...”
Articolul de faţă reprezintă un prim
pas în întâmpinarea demersului gândit de
Gheorghe Bunea Stancu , o mână de ajutor întinsă
nobilei cauze ce nu e “ in interesul lui stancu” ci acomunităţii
locale şi nu numai. Îl asigurăm pe preşedintele CJ că nu
vom confirma temerile sale cu privire la onestitatea jurnaliştilor,
cum că noi ,,am spune că vrea biserica s-o ducă acasă cum a mai
dus si altele”, vorbe ce ne bănuiesc de prejudecăţi în
privinţa onestităţii.
Aşa cum ne-a mai spus, biserica
greacă ,,reprezintă un interes al comunităţii greceşti dar
reprezinta şi un interes deosebit pentru administraţia publică
locală, municipală şi judeţeană pentru că poate să fie
oricând un punct turistic atractiv pentru municipiul Brăila”
şi nu numai, pentru că e legată de convieţuirea cu comunitatea
greacă. Da, domnule preşedinte, aveţi mare dreptate când
rostiţi aceste frumoase şi adevărate cuvinte.
Perioada înfloritoare de care
spuneţi, e de acum istorie în “Brăila pentru că aici au
coexistat nu numai greci şi români ci şi evrei şi alte
nationalităţi” şi eu sunt de acord şi “zic că de perioada
aceia trebuie să ne aducem cu totii aminte măcar din ceea ce am
citit” că “era într-adevăr o zonă invidiată de
majoritatea celor din românia pentru că erau foarte mulţi
bani”.
Demersul jurnalistic, unul sincer, pe
care îl începem cu acest număr, şi poate că va aduce
la masa tratativelor pe toţi cei implicaţi în rezolvarea
acestei situaţii ce durează de prea multă vreme.
Oraşul Brăila, cu o vechime de peste
600 de ani după cum reisese din primele documente istorice datând
din anul 1368. Este aşezat pe malul stâng al Dunării,
Biserica este aşezată în partea de răsărit a oraşului
Brăila pe strada Călăraşi nr. 3, foarte aproape de centrul
oraşului. În 1863, luna februarie, 311 cetăţeni din oraşul
Brăila, animaţi de sentimente creştineşti s-au întâlnit
în Clubul lui Ioan Ralis actualnmente Palatul Culturii şi au
pus bazele comunităţii elene din brăila. Au avut ca prim obiectiv
ridicarea unei biserici în care să se oficieze în limba
greacă pentru membrii comunităţii greceşti şi pentru navigatorii
celor aproximativ 100 de corăbii ce soseau anual în portul
Brăila. În acest scop a fost aleasă prima Epitropie compusă
din George Varosi, Ioan Farangas, GheorgheAvasiotis, Sterie Botaris,
Dumitru Rusos, Lazăr Sclias , Ioan Macris, Dumitru Crimaldis,
Anastase Melas, George Economu şi Nicolae Agapis. Imediat după
constituire epitropia a început executarea grelei sorţi prin
care a obţinut cuvenita autorizaţiune dată de domnitorul A.I.Cuza
şi în ziua de 8 septembrie 1863 s-a pus piatra fundamentală a
acestui sfânt locaş. Biserica este zidită pe cheltuiala
coloniilor greceşti, planurile şi supravegherea lucrărilor s-au
făcut de arhitectul Avraam Ioanidis din Brusa, Asia Mică. Au
lucrat meşteri zidari italieni, are formă de cruce cu două turle
iar ca stil domină cel Bizantin cu influenţă antică Elenă,
gotică şi din renaştere. La subsol se află un izvor bine amenajat
în care se oficiaza o dată pe an de ziua Izvorului
Tămăduirii. Temelia este din piatră, zidul este din cărămidă
tencuită şi acoperişul din tablă galvanizată. În mare
parte materialele au fost aduse din străinătate, zidirea a durat
9 ani, sfinţirea a avut loc la 29 octombrie 1872 sub arhiereasca
păstorire a preasfinţitului episcop Melchisedech al Eparhiei
Dunarii de Jos. Are o lungime de 43,40 de metri de la uşile
principale până în fundul altarului şi 21,55 de metri
latime, dimensiuni interioare. Pictura a fost executată în
trei etape: prima, Sfinţii Apostoli dintre firidele cupolei cu cei
patru sfinţi evanghelişti de la baza cupolei sunt executaţi de
Gheorghe Tăttărăscu în jurul anului 1880, pe Sfântul
Altar, arcada cea mai mare dinspre răsărit şi arcadele din nord şi
sud cu decorativa respectivă sunt executate de pictorul C.Riochis
din Grecia între anii 1900-1902. Partea finală a Naosului,
compoziţie a pictorului Beizarie din Grecia în anii 1945-1946.
Pictura de pe Catapeteasmă este lucrată din foiţă de aur de
meşteri aduşi din Constantinopol. Policandrele sunt din cristal de
Bohemia, este administrată de o Epitropie compusă din 11 membri, ca
apreot funcţionează cucernicul Banuţ V. Slujbele se oficiază în
limba greacă şi în limba Română.
Am avut o discuţie cu
Părintele Filip care mi-a spus că ,,sunt multe probleme şi toate
necesită o foarte mare atentie. Ferestrele nu sunt vitralii
autentice, sunt doar bucăţi de sticlă foarte subţire, colorată
şi legată nu cu şină de plumb ci cu chit.” De aceea de multe
ori pe an Părintele Filip e nevoit să le schimbe cu sticlă albă
pentru că bucăţile de sticlă colorată cad, chitul exfoliindu-se
din cauza diferenţelor de temperatură. ,,Nu sunt bani pentru
vitralii autentice, e adevărat că sticla este italiana dar din
păcate e subţire iar luftul ramei e îngust, dacă sticla ce o
punem e mai groasă chitul nu mai prinde şi ne cad mereu geamurile”
a mai spus Filip. În ultimii 21 de ani acestă biserică e
păstorită numai de Părintele Filip care ,, spune sincer că n-a
fost an de la Dumnezeu să nu schimbe geamurile.” Tot de 21 de ani
de când oficiază în acest Sfânt lăcaş a schimbat
numai o data tabla, în 1994, dar tabla car e pusă direct pe
zidărie nu ţine mai mult de zece ani pentru că se corodează şi
ar trebui schimbată mai des. Preotul Filip a mai spus că ,,nu plouă
în interior şi că ceea se vede sus pe cupolă e de la tabla
cealaltă”.Nu se poate face o intervenţie deoarece e o clădire de
patrimoniu şi trebuie să vină echipă specială de restauratori
profesionişti, pentru că e necesară şi obligatorie o documentaţie
întreagă, trebuie fonduri de la minister. Din discuţia avută
mai reiese faptul că nu contează a cui e biserica şi căaceasta e
a oamenilor, că este o biserică ortodoxă ridicată de comunitatea
greacă, în urmă cu mult timp, după cum spune şi istoricul
aşezat la intrarea în Sfântul lăcaş de cult. Cu timpul
a devenit parohie mixtă şi pentru români şi pentru greci şi
trebuie să aparţină Patriarhiei Române. Din spusele
Părintelui înţelegem că ,,Biserica e zidită pe teritoriul
nostru, acesta e statutul ei şi nimic n-ar trebui să ne împiedice
să reparam biserica.” Probabil că printr-o Hotărâre de
Consiliu Local sau Judeţean se poate face ceva în sensul
restaurării. Nu cred că e problemă reală, biserica aparţine de
Episcopia Galaţi şi de Patriarhia Română, cetăţenii şi
autoritatea locală dorim să se repare, să se restaureze acest
lăcaş de cult pentru că este un lăcaş de referinţă pentru
brăileni şi pentru cei care ne vizitează, pentru turişti. Preoţii
ce slujesc cu har Dumnezeiesc nu doresc să intre în polemici,
aceştia judecându-se acum cu comunitatea greacă, fiind
într-un litigiu. Comunitatea greacă sunt o asociaţie
non-profit iar biserica trebuie să aparţină de o unitate
bisericească cu mitropolie şi patriarhie.
,,Nici în Grecia nu
e altfel, astfel de edificii nu sunt ale civililor, ale ONG-urilor.
Ne pare rău pentru incidentele întâmplate de-a lungul
vremii!”a conchis discuţia Preotul Filip, căruia îî
mulţumim pentru bună-voinţă şi timpul acordat acestei scurte
discuţii. Îi mulţumim şi domnului preşedinte pentru
iniţiativa sa, demnă de toată lauda, aşteptăm o reacţie
pozitivă şi începutul demersurilor pentru transpunerea ideii
în concret.
Acum, nu ne rămâne
decât speranţa ca cine trebuie să audă...să audă! Semnalul
a fost tras, aşteptăm declaraţii şi, mai ales, fapte pozitive.
Dorim şi de la colegii din presă o luare de poziţie în
sprijinul acestui demers al autorităţilor locale şi judeţene.
Dumnezeu să ne ajute!
- Articol scris pentru revista www.ViataBrailei.ro, nepublicat -
Postări
0 Comentarii