 |
| fotografie: Razvan Voiculescu |
Nicu Alifantis: Într-un fel lucrurile au început să se aşeze pe făgaşul unei normalităţi pe care, sincer, mi-o doream. Publicul s-a segmentat pe genuri, pe preferinţe, totul pornind de la cultura muzicală a fiecăruia totul bazându-se pe educaţia dobândită în familie dar mai ales în mediul social în care a ales să se încadreze. Deci oamenii vin la concerte să asculte muzica ce le place, respectiv artiştii preferaţi. Va dau un exemplu: la Timişoara Holograful a avut 3 concerte în 3 zile, unul dupa altul. Unul într-un club, altul în aer liber cu mici şi bere şi altul la un eveniment pentru o corporaţie. Impresarul lor, dl. Aurel Mitran a considerat o nebunie sa dai 3 concerte la rând într-un singur oraş. Rezultatul demn de o ţară ca România. Full, pline ochi, toate 3 concertele însumând 30.000 de spectatori. Răspunsul, în cele 3 locaţii, 3 tipuri de public diferit, spectatori ai fiecărui gen de manifestare, care niciodată nu s-ar fi intersectat. Spectatorii de club nu veneau la mici şi bere în aer liber şi nici unii dintre ei nu făceau parte din corporaţia mamut pentru care a fost evenimentul corporatist. Aşa că încep să cred că optimismul meu dă roade!
Rep.: Câte concerte aţi avut până acum în acest an?
Nicu Alifantis: Nu foarte multe, am avut cateva probleme de sanatate pe care le-am depasit asa ca pe anul 2011 am pana acum efectuate si contractate 46 de concerte.
Rep.: Ştiu că v-aţi lansat un nou album „Cântece de şemineu”, ce şi cât ne puteţi spune despre el?
A apărut în 2010, a fost cel mai bine vândut album al meu de până acum. 68.000 unităţi în insert la „Jurnalul Naţional” şi 6.000 de unităţi în regim de magazin şi online. În 10 octombrie va apărea un nou album la care mai am foarte puţin de lucru şi mă pregătesc să intru in studio. Atât deocamdată despre el, voi reveni cu detalii la timpul potrivit.
Rep: Spuneţi-ne care a fost cea mai mare bucurie a vieţii dumneavoastră şi, dacă e posibil, cea mai profundă dezamăgire pe care aţi trăit-o.
N.A.: Cea mai mare bucurie e când văd ca sălile în care cânt, indiferent de numărul de locuri, sunt pline, iar media de vârstă a publicului meu scade constant, iar cea mai mare dezamagire este ce se întâmplă în ţară în prezent! A, ar mai fi o dezamăgire extrem de personală şi de data asta e legată de Brăila. Anul trecut s-a demolat casa în care m-am născut, de pe Albiei nr.4. Deşi am rugat în câteva rânduri cele mai inalte oficialităţi actuale să mă ajute să pot intra în posesia ei nu s-a-ntamplat nimic. Nu era nicio ilegalitate pentru că imobilul nu era revendicat, toţi proprietarii şi moştenitorii acestora fiind decedaţi. Asta e, n-a fost sa fie, însă vă spun sincer, că sunt extrem de dezamăgit şi că această întâmplare mi-a lăsat un gust foarte amar!
Rep.: Mai vizitaţi Brăila? În acest an mai ajungeţi prin locurile copilăriei dumneavoastră?
Nicu Alifantis: Vizitez Brăila indiferent dacă o fac cu treabă sau pur şi simplu să-mi văd prieteni şi locuri ce-mi amintesc de copilărie şi adolescenţă. Iubesc Brăila şi sunt mândru de brăilenii mei. În Bucureşti ne adunăm aproape în fiecare lună cam 15-20 de familii de brăileni, colegi de şcoală, de liceu sau de generaţie, (cu doi dintre ei am fost coleg chiar şi la grădiniţă) râdem, glumim, bârfim, depănăm amintiri şi ne simţim foarte bine, mai ales că suntem din „Clanul brăilenilor”
Rep.: Mai aveţi mai multe admiratoare decât admiratori?
Nicu Alifantis : Habar n-am, nu contabilizez niciodată aşa ceva.
Rep.: Pentru viitor ce v-aţi propus să vise întâmple bun, în viaţa personală dar şi în viaţa de artist?
Nicu Alifantis: Să fiu sănătos, să am mai multa grijă de mine şi de familia mea.
Rep.: Sunte-ţi interesat de politică în vreun fel?
Nicu Alifantis: Nu numai că nu sunt interesat, dar sunt de-a dreptul dezgustat!
Rep.: Sunteţi un visător? Cântecele dumneavoastră asta transmit.
Nicu Alifantis: Cred că sunt destul de visător pentru un civil de rând şi destul de cu picioarele pe pământ pentru un artist. Asta îmi face bine şi îmi dă un anume echilibru care mă face să trec mai uşor peste greutăţile şi relele din jurul nostru.
Rep.: Vă rog să spuneţi un cuvant pentru revista noastră şi cu speranţa că veţi mai onora paginile acesteia vă dorim multă sănătate şi mult succes în ceea ce faceţi.
Postări
0 Comentarii