- Virgil ANDRONESCU -


E vară, a început sezonul protestelor. Mitingiştii merg la miting ca la nudism, cu piepturile goale. La nivel naţional, mulţi dintre marii şefi de sindicate s-au metamorfozat în politicieni, parlamentari, miniştri şi prim-miniştri.
Halal sindicalism românesc, halal originalitate! Liderii sindicali de la Laminorul Brăila cu trompeţele şi ţuvloi duc pe umeri un sindicat puternic şi unit din câţiva oameni. Se bat cu pumnul muncitoresc în piept că apără oamenii muncii, cu spirit şi simţire patriotică. Înregimentaţii se aliniază, liderii o dirijează! Negocierea tripartită (patronat-lideri-sindicalişti), directă şi transparentă este cea mai eficace. Proletarii de la „Laminorul” Brăila au pichetat în grup restrâns, între gardul fabricii şi gardul amenajat de organe. Bossul grupului rus nu le respectă munca, angajaţii cer salarii mai mari, această cererea le-a fost refuzată pentru prima dată după ‘89. Liderii sindicali fideli patriei noastre au un hobby cu care îşi mai omoară timpul liber: ieşirile în stradă, manifestaţiuni legale, dar mai ales programate, realizate în timpul liber. Bossii ruşi nu au cum să-i constrângă, dar nici salariile nu le măresc, aşa că oamenii muncii au recurs la o văitătură în plină stradă. Ambele părţi sunt chit! „Suntem lihniţi, dar murim pentru idealurile noastre!”

Ale cui idealuri? Au hotărât să testeze încă o dată fidelitatea oamenilor păstoriţi întru binele lor. Binele cui? Al lor... Demonstraţia faţă de patronatul de la Brăila e apă de ploaie, sau cum ar zice un răuvoitor, frecţie la piciorul de lemn al sindicalismului multicolor neaoş. Liderii sindicalişti puternici, care nu se lasă intimidaţi nici măcar în timpul liber, continuă să protesteze şi ar “protesta” aşa o veşnicie. Totuşi, oamenii sunt mulţumiţi că au ieşit în stradă, pentru că astfel se poate înjgheba o cât de mică mitingeală organizată. Strigăturile vor pune presiune pe grupul ”Mechel”, iar de frică, patronatul rus va înţelege să nu mai stea la ferestrele birourilor amuzânduse copios pe seama sindicaliştilor, vor respecta şi mai mult decât până acum pe bieţii muncitori. Dar ce respect! Liderii sindicali propun acţiuni cum ar fi concertele în aer şi în timpul liber, de fluirici, tobe improvizate, trompeţele de hârtie şi alte instrumente tradiţionale.
Răcirea gurii degeaba fiind un mod special de a te relaxa atunci când ai vorbe pentru oamenii al căror lider eşti. Vorbe, vorbe, dar faptele unde sunt!? Recunoscând liderii sindicali că există un eşec al negocierilor cu patronatul, poate recunosc, tot cu aceeaşi tărie şi evidenţa că showul spontan-programat e tot un eşec. ”Fabrica noastră are un standard superior şi momentan se doreşte ca şi noi să ajungem undeva pe o linie moartă”. Ce standard are? Care linie, de tramvai? Angajaţi au salarii standard-mizerabile. Ăsta da, standard! Atunci de ce vă mai mitingiţi, nu vă puteţi petrece timpul liber şi altfel? ”Noi întotdeauna ne-am ţinut poziţia de sindicat puternic şi reprezentativ în Brăila, ne-am rezolvat toate problemele cu care ne-am confruntat”, atunci care vă mai sunt problemele personale? A, da, un mic test de fidelitate nu strică nimănui, că doar vine 2012! Cu toţii aţi uitat, pe bune, munca acestor oameni, dăruiţi trup şi suflet pasiunii de a munci, uite-aşa de amorul muncii. Liderii sindicalişti din România post-ceauşistă au birouri călduţe, au accesat funcţii de demnitari, pe care salariaţii cu dăruire şi abnegaţie proletară i-au propulsat acolo. Patronatul a uitat ”cu o nesimţire crasă” de oamenii amărâţi. Nu le oferă condiţii optime de muncă şi câte o cafea şi-o ţigară dimineaţa, salariaţii vin cu apă de acasă pentru un duş între şarjele cuptoarelor, muncesc în condiţii inumane, cu fierul roşu între coastele traiului zilnic. Roşu, normal, că doar sindicaliştii cică sunt de stânga, la dreapta o dau cotită cu o strigătură surdă sau cu o negociere decedată din faşă. Dacă judeţul e roşu, liderii sindicalişti cum ar trebui să fie, portocalii, galbeni?„Am ieşit în stradă să avem de unde intra în fabrică, neavând bani de plajă ne bronzăm mai ceva ca la solar, venim şi mâine că e bine să ieşim la o bericică amiabilă cu ruşii, să mai dăm un concert live patronatului, dar mai ales presei, mai la urmă grupului rus.” Sezonul estival i-a adus pe val! Muncitorii vor avea în continuare o viaţă decentă, vor trăi omeneşte. Bravo lor, sindicaliştilor! Pancarde ridicate, glasuri destrămate! Conducerea să vadă, ascunsă după perdelele ferestrelor, ca şi liderii după “perdelele” pichetelor. Nimeni nu se teme de nimeni, nici măcar de proletarii uitaţi în zodia ultimilor 20 de ani bântuiţi de temerea perpetuă de ziua de mâine. Dacă Moscova dicteză o face pentru că noi nu am ştiut să ne purtăm de grijă. Iar noi muncim cu spor pentru-al ţării viitor! La nivel de unitate se va concerta sindicalist, pentru că ”a sosit momentul să-şi arate ”muşchii”, pe care oricum nu-i vede nimeni. Pancarde, fluerice, scandare de lozinci cu “înjurături” la adresa conducerii, conducătorii au preferat să se ascundă după perdelele de la ferestre, aşa cum liderii s-au acuns după aşa-zisul pichetaj cu trei oameni, cinci pancarde şi aproape întregul efectiv de jandarmi chemaţi din libere să păzească o mână de orbi în ţara surzilor.

                             - Pamflet publicat in revista www.ViataBrailei.ro -