- Turnu Magurele, Hypolita -



Hariclea Darclee la Turnu Magurele,
din arhiva prof.Pascu Bolborici
Adevarul este ca ,,nimeni nu-i filozof in tara sa “ si in urbea noastra au fost destule personalitati apreciate si cunoscute-n lumea larga, apreciate si-n tara in momentul de glorie, dar au cazut in uitare de-a lungul vremii, ajungand ,,ilustri anonimi “ , asa a fost  marea soprana Hariclea Haricli, (avand grad de rudenie cu printesa Mavrocordat ) cunoscuta mai mult ca Darclee, fiica a acestor meleaguri, nascuta  in Braila. A copilarit in urbea noastra, unde tatal sau avea mosie, a trecut printr-o teribila incercare, s-a imbolnavit de febra tifoida, boala fatala, fara leac la vremea respectiva. Parintii se rugau zi si noapte, au facut tot ce-i omeneste posibil ca sa-si salveze fetita, iar Bunul Dumnezeu le-a auzit ruga, fetita avea sa-si urmeze calea. Dintr-un  caz fara speranta, isi pierduse tot parul, delira, printr-un miracol copila si-a revenit intr-o luminoasa dimineata. O adevarata minune se infaptuise, drept multumire pentru bunul Dumnezeu, parintii au donat un clopot si alte odoare bisericii din localitate. Clopotul mare era faurit de cei mai iscusiti mesteri clopotari, din cel mai bun  bronz, sunetul lui se auzea pina in satele din jurul urbei. Oamenii il numisera Clopotul ,,Duuum-baiii ! “( clopotul a fost preluat de noua Biserica, ctitorita prin anii 1900 - aidoma celei din Curtea de Arges, una asemenea aflandu-se si-n Cernauti. Clopotul  isi va face auzit sunetul prelung ,,duuum-baiii’’ chemand la rugaciune, pana in anul 1917, cand a fost jefuit de nemti in timpul primului razboi mondial ), dupa sunetul sau prelung si puternic parca precursor al vocii aceleia pe care Charles Gounod o va ,,boteza “ Darclee !  Vocea de aur, ce va fi ani de-a randul primadona pe scena Scalei din Milano, va calatorii si va face faima tarii ! Va fi iubita de publicul din toata lumea, spectacolele ei vor ,,juca cu casa inchisa “ aplauzele nu vor contenii ! , va fi iubita si admirata de printi , va fi decorate de regi ; va iubi si ea la randul ei ( chiar de a trecut printr-o casnicie nefericita ) si nu-si va pierde credinta, va multumi prin rugaciune Bunului Dumnezeu, inainte si la terminarea oricarui spectacol ! Din pacate, la batranete pe langa boala  a pierdut toata agoniseala, fusesera cativa ani prosti, iara viile Cotnarilor din care isi avea venit fusesera distruse de grindina.S-a stins in 12 ianuarie anului 1939 in anonimat, uitata de conationali, doar ambasada Italiei nu uitase ! Este un paradox!? Oare de ce noi romanii ne uitam inaintasii si istoria, ne deconsideram prezentul si ne temem de viitor ?!  De ce renuntam la nestemate, aur si onoare, pentru margelele de sticla colorata, promisiunile desarte  si tinicheaua poleita a altora ?! De ce nu luam de la altii calitatile, dar in schimb adoptam hibele lor?!