Cu Alter ego, poezia lui Dragos Ionescu se ilumineaza.

- Maria COGALNICEANU -

Cu Alter ego, poezia lui Dragos Ionescu se ilumineaza.

                  - Schimbare programata -

In locul revoltelor scrasnite, al postmodernismului evident si al altor ,,isme’’ ( Dadaism, ilogicul poetic cultivat si mai cu seama reminiscent in urma lecturilor ) se asterne pe coala alba un lant de poeme fara titlu, care penduleaza intre stari si concepte difuze; nu totdeauna clarificate. In fond, apaitia poeziei adevarate nu se dezgoleste obscene, sexualist, natang, mizerabilism, Arta inseamna in viziunea noastra mister, aureola, vraja plutind in jurul ideilor umane, secol dupa secol ( nu cadaver in descompunere ) si puritati de cristale in vase telurice, deci comunicare pe verticala iscata din terestru. Nu ignoram nici ,, estetica uraturlui’’ prin care nume straine straine si romanesti au dat artei cuvantului veritabile diamante.

Revenind la volumul tiparit de Editura PIM, putem spune ca Dragos Ionescu mediteaza pe cateva teme axiologice incercand sa-si convinga cititorul ca ii este ,,sete de gnoza’’ iar foamea, setae, frigul si erosul ( cum bine se stie de cateva veacuri ) dau esenta unei filosofii existentiale.

Alter ego reface un drum al trairilor si marturisirilor: de la razvratire, angoasa si negatie la descoperirea de sine, de la singuratate, pustiu si plans ( adesea excesiv )la aflarea divinitatii, a sperantei si iubirii. Fara sa se ocupe de forma versurilor, ele sunt libere de orice constrangere. Uneori au stilul unor aforisme concentrate, alteori sunt structurate geometric intr-o grafica romboildala sau triunghiulara, dar neavand nici un titlu, nu le denunta diversitatea. Astfel putem nota fara a gresi ca citim un amplu poem lyric modern, dominat de un puternic ego. Poetul se regaseste in conditia dramatica a omunlui, in strigatul lui disperat si obsesiv de ,, pana cand?’’

Initial, parcurgem o poezie de notatie cu mici secrete, stari ambigue, nelinisti, coborari in teritoriul albastru al copilariei, in somn, in sirul ascendentilor aflati la ,,masa tacerii’’ de dincolo. Pe langa aspecte comune, implantate in texte care ilustrau maniera liricii postmoderne, Dragos Ionescu se defineste ca ,,cersetor de perfuzii’’, ,,cersetor de dragoste’’ sau ,,cersetor de prescura’’, amintindu-ne de sintagma impusa de Emil Brumaru ,,cersetorul de cafea’’.

In solicoviile sale ( izolat, orgolios, intr-un razboi permanent cu sine, voind cu cerbicie schimbarea ) se inscriu si cateva autoportrete. Aici se reliefeaza un eu hipertrofiat si dilemmatic, constient de sine dar contradictoriu. Ulterior, atmosffera se incarca de o / prezenta spirituala In adancul padurii de oameni , / intre dragoste si intuneric, / a noptilor cautare brazdata de cravat- / voi lasa zborul sa zboare. / Il voi slobozi pe Rasputin in plin desert / de cuvinte, unde strigatul e degeaba. / Dornic de a face punte intre ceruri, intre trairi fericite si durere, / emotia-mi aleargafrustrata. / Raman cu Dumnezeu martor iubirii mele - / Al ecourilor repetate.

Singur hoinar neobosit / De atat umblet intre teist si ateist / Intre cer si pamant / Eu traitorul de sine catre sine mergator / Pe scara de suflet picur / Reintoarcerea copilariei.

Un alter ego se insinueaza lent si subtil; poetul cultiva un alt gen de lirica cu trimiteri la parabole biblice. Ca orice fiinta omeneasca intreaga, artistul nu traieste in ceva ci intru ceva. Altii traiesc pentru sine si pentru altii, san u uitam de celebra carte scrisa de N.Steinhardt ( Prin altii spre sine ). Dragos Ionescu traieste ,,intre’’ ceva. Sintetizzand, am putea strange intr-un poem antinomiile cere-l definesc, zbuciumandu-se intre crez si ispite / intre dragoste si visari / intre tristete si bucurie / intre jar si arsura / intre durere si sperante / intre inger si diavoli / viata si moarte / tradare si resemnare / scena si spectatori / intre semen si indemnuri / speranta si visari / intre inaltare si pieire / rabdare si dragoste / intre evlavie si ura / singur hoinar neobosit / De-atata umblet intre teist si ateist.

Consideram ca poezia lui Dragos Ionescu parcurge un itinerar nou si se maturizeaza. Tendinta voluntara de schimbare a cursului poeziei sale se observa mai ales tematic. In formele localismului poetic se deschid cai pe care nici o teorie estetica nu face acum partie. Divergentele sunt mai puternice decat convergentele si coagularile de natura temperamentala.

Fiecare poet, cu vederile sale teoretice si de ideologie artistica.

1.Ionescu Dragos, Alter ego – poezii, Editura PIM, Iasi, 2012.

2.Ionescu Dragos, Alter ego – poezii, Editura PIM, Iasi, 2012, p.69.

3.Idem, ibidem, p.74.