Primul volum din colecția antologică fără sfârșit (!), „Cu patria în suflet”
După un sfert de veac de la zgomotoasa
vânzoleală (!) din 1989, lumea românească de la oraș și de la sat este
de nerecunoscut, ca urmare a trecerii de la cultura de masă, forțată,
impusă și cenzurată de regimul comunist, la pseudo-cultura de import,
aparent liberă dar mimetică, epigonică, deșănțată, fără repere valorice
și morale. Românismul este asaltat, agresat și denaturat pe orizontală
și verticală în toate domeniile, dar cel mai dramatic este fenomenul de
alterare și falsificare spirituală, de deturnarea și îndepărtarea
ireversibilă de la simțirea, vibrațiile și rezonanțele fără asemuire de
frumoase ale sacrei noastre limbi artistice și literare prin care, după
Enăchiță Văcărescu și mai ales după Mihai Eminescu, românii, indiferent
de baștină, de școală și de rang, au grăit, au scris și s-au exprimat
artistic și literar cum nici un alt neam nu a reușit la fel de original
și sensibil, în armonie și indisolubilitate cu râul, neamul și tot ce
mișcă-n țara noastră (!).
Astfel s-a remarcat și a cântărit până
acum un sfert de veac patriomoniul nostru cultural și spiritual pe care
înaintașii și fruntașii noștri l-au clădit cu genialitate, cu sacrificii
umane și materiale, pentru ca, în aceste vremuri blestemate pe care le
trăim cu un dramatism înfricoșător cum n-a mai cunoscut neamul românesc
în istoria lui zbuciumată și sângeroasă, diriguitorii noștri cu vocație
de trădători, falsificatori și plagiatori să aibă ce mistifica, ce
desconsidera, ce sfida, ce vinde… Cultura, deși s-a dat liber la tipar,
la șevalet, la daltă, la teatru, la film, la dans, la voce, la
instrumente, la concursuri, la bazare tele-mediatice penibile, din
nefericire se stinge, se diluează, se încarcă de tot ce este mai fals,
mai de imitație, mai de import, mai de second hand și second life, mai
de kitsch, mai neromânesc. Paradoxal, dar chiar și manelismul pervers,
toxic și anticultural a ajuns să fie ”manelizat”, distorsionat, viciat
de importuri comerciale la modă, destinate consumului, o modă dirijată
abil de către strategii multinaționalelor…
În această lume tâmpă și confuză în care
mai ales prin intermediul rețelelor de socializare și al intenetului,
românii au toate șansele să se…dezromânizeze, am simțit că este necesară
coagularea unei forme manifeste de rezistență. Și, dacă deocamdată,
prin militantism civic, antipolitic, nu am izbutit pe parcursul mai
multor tentative de unificare a minților și inimilor autentic românești,
să imprim, împreună cu Grupul de Presă Alcero-Națiunea, cu Fundația
Andrei Mureșanu ”Deșteaptă-te, române” și cu alți parteneri de
neastâmpăr, de combustie pentru Neam și Țară, impulsul necesar
organizării la nivel național și transnațional a Mișcării pentru
Unitatea Națiunii Române, aflată deja în stadiul de constituire
juridică, m-am gândit să creez deocamdată măcar o formă literară de
rezistență, de exprimare a patriotismului, a naționalismului curat,
echilibrat, pozitiv, unificator în spirit și fapte, dând sens și rost
unei colecții antologice de poezii izvorâte din simțirea românească a
miilor de creatori care, fără un stindard unificator și motivație își
irosesc energiile și harul fără a lăsa patrimoniului literar o operă
definită, solidă, durabilă.
Am mai avut o astfel de tentativă în
anul 2012 când, constatând cât har liric se irosește în on line,
indignat că politrucii nu dau doi bani pe cultură, pe artă, pe
literatură și, revoltat pe scamatorismul perfid al doctorului Sorin
Oprescu, ajuns edil (el edil și eu… editor), de a da prostimii circ și
imagine, nu pâine, finanțând recorduri dintre cele mai stupide pentru
Guinness Book, cum a fost ”cel mai lung cârnat”, am născocit o
adevărată mișcare lirică pentru intrarea cultă a românilor în Cartea
Recordurilor, prin cel mai lung poem colectiv scris de către vreo
națiune. Acestei acțiuni lirice de masă fără precedent i-am dat numele
”Rugă fără sfârșit” și, pe parcursul unui an calendaristic, împreună cu
mii de români inimoși, inițiați și neinițiați în arta lirică, am compus
peste 26.000 de strofe a câte patru versuri care alcătuiesc un luuung și
suuuperb „cârnat” literar demn de Guinness Book.
Din păcate, administrația de la Londra a
acestui for, mai degrabă comercial și globalist decât transcultural și
transnațional, ne-a refuzat politicos înregistrarea performanței
epopeice scrisă în superba noastră limbă românească, izvorul din
vechimea vechimilor al limbilor europene, așa cum tot mai clar și mai
răspicat susțin și dovedesc cercetătorii, paleoistoricii, lingviștii,
traco-dacologii. (Ceea ce nu ne-a împiedicat, dimpotrivă, ne-a stârnit,
să participăm și cu acest volum în cadrul Pavilionului României din
cadrul Târgului de carte de la… Londra care, iată, își va deschide
porțile peste câteva zile!).
Descumpănit de „eleganta” discriminare a
românilor chiar și prin acest refuz de a valida o astfel de performanță
care ar fi eclipsat nu doar cârnatul lui Oprescu și ci toate celelalte
națiuni care se laudă cu opere literare populare epopeice, m-am gândit
să lansez propria noastră Carte a Recordurilor Românești, iar până
atunci să țin cumva cuplați la astfel de fenomene spirituale de masă
creatorii de poezie, amatori și profesioniști. După volumul antologic
”Rugă fără sfârșit – cel mai lung poem colectiv pentru Cartea
Recordurilor”, publicat în 2012 cu scopul atestării ineditului record
național, contatând cât entuziasm, câtă energie creatoare și câtă
dragoste de patrie există încă în inima secătuită a românilor, am lansat
recent proiectul editorial ”Cu patria în suflet – colecție antologică
de versuri pentru Neam și Țară”. Prezenta carte cu 35 de autori este
începutul, este întâiul volum dintr-o serie care sper, ca și ”Ruga”
lirică națională alcătuită din zeci de mii de versuri românești, să fie
”fără sfârșit”…
Le mulțumesc co-autorilor care au
„donat” din suflet versuri și simțăminte românești pentru patrie, pentru
dragoste, pentru Om și Dumnezeu, unii dintre aceștia fiind scriitori și
poeți de referință, alții în etapa de consacrare și câțiva debutanți
aflați la prima apariție publicistică. Nu a avut nici unul dintre noi
intenția de a se individualiza, de a ieși în evidență, de a excela prin
poezii și stilistică, motiv pentru care, printre versuri de o valoare
literară incontestabilă, au scăpat și unele mai stângace, mai puțin
lucrate, mai innocent exprimate… Dar, legătura indisolubilă a poeziilor
și poeților din această carte este simțirea românească redată prin
sentimente de dragoste, de revoltă, de tristețe, de dor de țară, nu
puțini dintre creatorii din această carte fiind plecați în exod să-și
caute un rost mai bun și nu mică le este bucuria de a se putea exprima
dintre străini în limba de acasă atât de dragă.


Comentarii
Trimiteți un comentariu