Despre o carte: ,,ÎN SEMN DE PROTEST'' de Paun CONDRUT
- Lucia PĂTRAŞCU -
Domnul PĂUN CONDRUŢ autorul cărţii ÎN SEMN DE PROTEST, editura Proilavia, Brăila, 2012, este scriitorul care ne-a delectat mereu cu epigramele sale de o mare fineţe. Apoi ne-a poftit “ Şapte ani pe mare” să facem cunoştinţă cu proza sa. Cu această nouă carte ne incită să ne alăturăm protestului său, un protest prin care autorul deschide o uşă spre lumea tranziţiei, pe care o trăim fiecare în felul său.
Despre cartea ÎN SEMN DE PROTEST, scriitorul Gheorghe Lupaşcu face o caracterizare precisă, arătând că în această satiră amară, autorul apelează la o portretistică socială individualizată în limbaj şi situaţii. Pentru că intrând alături de autor în întâmplările patronate de tranziţia păguboasă, le înţelegem cu toţii, deşi nu le trăim în acelaşi fel. Fiecare îşi duce viaţa cotidiană în mod diferit.
Volumul este alcătuit din bucăţi scurte, schiţe care pornesc din experienţa autorului, legate de întâmplările cotidiane. Cartea începe cu povestirea „Nelu şi Neluţa”; din ea facem cunoştinţă cu relaţia care se înfiripă între cei doi oameni, care au deja o anumită vârstă. De aceea, autorul sugerează că această legătură ar putea fi uşor interesată. El, un bărbat hotărât, care doreşte să scape din ghearele nemiloase ale singurătăţii, să-şi întovărăşească viaţa cu o persoană sinceră, care să-i împărtăşească iubirea la care este dispus întotdeauna cu sinceritate, cu totală dăruire, ca un bun creştin. Ea, o leoaică plecată la vânătoare, decisă să-şi afle drumul prin viaţa bărbaţilor, aici, în împrejurimi sau aiurea, la Veneţia. Simţindu-se înşelat bărbatul caută o altă cale; pentru a scăpa de singurătate se aşează la biroul său, care este masa din bucătărie şi se apucă de scris. Căci are de ales între a se consola cu învăţarea limbii japoneze pentru a deveni misionar creştin sau a continua să scrie despre realitatea societăţii de astăzi, în care sunt bine stabilizate disperarea şi lipsa de speranţă în viitor.
Sigur că pot fi citate fel de fel de întâmplări, începând cu cea care dă titlul cărţii În semn de protest şi continuând exemplificarea cu Sexagenarul, Teroristul, O zi memorabilă, Caritabilul. Toate cele 27 de schiţe etalează frământarea scriitorului, învăluită într-o ironie verbală, fără reţineri, căci nu este un text încifrat; totul este scris lejer (prea lejer, uneori), curge maliţios, deşi trădează o nerăbdare a autorului, care vrea să ne păstreze în cotidian şi să ne spună cât mai multe. Cartea se vrea originală, dar ea are originalitatea sa proprie doar prin faptul că în textele sale sunt prezentate întâmplări proprii autorului, care prin aventura sa interioară încearcă să-i cunoască pe ceilalţi pentru a se recunoaşte pe sine însuşi în noile condiţii de viaţă. Abia când devenirea sa intim spirituală îl îndeamnă să întoarcă la Dumnezeu, făcând trimiteri la citatele biblice, controversa între întâmplările în care este nevoit să trăiască şi ceea ce şi-ar fi dorit de fapt, îi cointeresează afectivitatea frământată, vecină cu anxietatea, cauzată de incapacitatea sa de a se acorda cu timpul său istoric, încercând mereu să evadeze.
Domnul PĂUN CONDRUŢ are o predispoziţie pentru rememorarea subiectivă a întâmplărilor. Faptul că autorul a trăit intens experienţele evocate cu nonşalanţă în cartea sa, îl conduce spre sentimente cu tentaţie vindicativă, după ce s-a împotmolit într-o decepţie adâncă. Trăieşte Un vis regretabil, total surprins de atitudinile incorecte pe care le întâlneşte. De aceea, prin scrisul său, autorul încearcă un fel de luptă cu morile de vânt, care se dovedeşte inutilă şi cu o anumită nuanţă sisifică.
Scrierile sale de proză scurtă sunt naraţiuni moderne, ivite sub impulsul momentului trăit, într-un amestec de autenticitate şi imaginativ, deşi autorul, dincolo de umor, reprezintă un personaj tragic care ar putea să oscileze între votcă şi Dumnezeu. Întâmplările par a fi reale, autobiografice, redate frust, autorul fiind mai puţin interesat să exploreze această parte inedită (este la a doua carte de proză) a scrisului său şi să o cizeleze. De aceea, îşi tolerează mici defecţiuni estetice. Este un observator adânc al societăţii, niciodată ezitant în viaţa de fiecare zi, deşi poate deveni circumspect uneori.
Volumul ÎN SEMN DE PROTEST nu este o carte cu miză mare spre exterior, decât în măsura în care cititorii se regăsesc în paginile sale. Autorul caută o formă de înţelegere pentru lumea în care trăieşte. Nu ştiu dacă o acceptă. Reflectând o interioritate care glisează în realul cotidian, autorul se situează în spaţiul în care este nevoit să trăiască şi cu prietenii, şi cu duşmanii. Ne invită şi pe noi, cititorii, să-i stăm alături în vremurile acestea de criză.
Să-i dorim domnului PĂUN CONDRUŢ sănătate, răbdare şi inspiraţie la scris.
În ultimul timp am luat obiceiul de a scrie câte ceva despre cărţile pe care le citesc. Este vorba despre cărţi noi ale unor autori pe care îi cunosc personal; sau nu. Fie că am fost prezentă la lansare, fie că am cumpărat cartea atunci când am găsit-o în librării, fie că am primit volumul în dar direct de la autor, oricare ar fi fost modalitatea prin care am intrat în posesia ei, mă bucură faptul că pot să o citesc. Apoi am îndrăzneala de a o prezenta şi celorlalţi, fără a avea pretenţia de a face o critică literară. Poate că, prezentând-o simplist, cu limbajul obişnuit, le voi trezi şi altora curiozitatea de a citi cartea respectivă.
Domnul PĂUN CONDRUŢ autorul cărţii ÎN SEMN DE PROTEST, editura Proilavia, Brăila, 2012, este scriitorul care ne-a delectat mereu cu epigramele sale de o mare fineţe. Apoi ne-a poftit “ Şapte ani pe mare” să facem cunoştinţă cu proza sa. Cu această nouă carte ne incită să ne alăturăm protestului său, un protest prin care autorul deschide o uşă spre lumea tranziţiei, pe care o trăim fiecare în felul său.Despre cartea ÎN SEMN DE PROTEST, scriitorul Gheorghe Lupaşcu face o caracterizare precisă, arătând că în această satiră amară, autorul apelează la o portretistică socială individualizată în limbaj şi situaţii. Pentru că intrând alături de autor în întâmplările patronate de tranziţia păguboasă, le înţelegem cu toţii, deşi nu le trăim în acelaşi fel. Fiecare îşi duce viaţa cotidiană în mod diferit.
Volumul este alcătuit din bucăţi scurte, schiţe care pornesc din experienţa autorului, legate de întâmplările cotidiane. Cartea începe cu povestirea „Nelu şi Neluţa”; din ea facem cunoştinţă cu relaţia care se înfiripă între cei doi oameni, care au deja o anumită vârstă. De aceea, autorul sugerează că această legătură ar putea fi uşor interesată. El, un bărbat hotărât, care doreşte să scape din ghearele nemiloase ale singurătăţii, să-şi întovărăşească viaţa cu o persoană sinceră, care să-i împărtăşească iubirea la care este dispus întotdeauna cu sinceritate, cu totală dăruire, ca un bun creştin. Ea, o leoaică plecată la vânătoare, decisă să-şi afle drumul prin viaţa bărbaţilor, aici, în împrejurimi sau aiurea, la Veneţia. Simţindu-se înşelat bărbatul caută o altă cale; pentru a scăpa de singurătate se aşează la biroul său, care este masa din bucătărie şi se apucă de scris. Căci are de ales între a se consola cu învăţarea limbii japoneze pentru a deveni misionar creştin sau a continua să scrie despre realitatea societăţii de astăzi, în care sunt bine stabilizate disperarea şi lipsa de speranţă în viitor.
Sigur că pot fi citate fel de fel de întâmplări, începând cu cea care dă titlul cărţii În semn de protest şi continuând exemplificarea cu Sexagenarul, Teroristul, O zi memorabilă, Caritabilul. Toate cele 27 de schiţe etalează frământarea scriitorului, învăluită într-o ironie verbală, fără reţineri, căci nu este un text încifrat; totul este scris lejer (prea lejer, uneori), curge maliţios, deşi trădează o nerăbdare a autorului, care vrea să ne păstreze în cotidian şi să ne spună cât mai multe. Cartea se vrea originală, dar ea are originalitatea sa proprie doar prin faptul că în textele sale sunt prezentate întâmplări proprii autorului, care prin aventura sa interioară încearcă să-i cunoască pe ceilalţi pentru a se recunoaşte pe sine însuşi în noile condiţii de viaţă. Abia când devenirea sa intim spirituală îl îndeamnă să întoarcă la Dumnezeu, făcând trimiteri la citatele biblice, controversa între întâmplările în care este nevoit să trăiască şi ceea ce şi-ar fi dorit de fapt, îi cointeresează afectivitatea frământată, vecină cu anxietatea, cauzată de incapacitatea sa de a se acorda cu timpul său istoric, încercând mereu să evadeze.
Domnul PĂUN CONDRUŢ are o predispoziţie pentru rememorarea subiectivă a întâmplărilor. Faptul că autorul a trăit intens experienţele evocate cu nonşalanţă în cartea sa, îl conduce spre sentimente cu tentaţie vindicativă, după ce s-a împotmolit într-o decepţie adâncă. Trăieşte Un vis regretabil, total surprins de atitudinile incorecte pe care le întâlneşte. De aceea, prin scrisul său, autorul încearcă un fel de luptă cu morile de vânt, care se dovedeşte inutilă şi cu o anumită nuanţă sisifică.
Scrierile sale de proză scurtă sunt naraţiuni moderne, ivite sub impulsul momentului trăit, într-un amestec de autenticitate şi imaginativ, deşi autorul, dincolo de umor, reprezintă un personaj tragic care ar putea să oscileze între votcă şi Dumnezeu. Întâmplările par a fi reale, autobiografice, redate frust, autorul fiind mai puţin interesat să exploreze această parte inedită (este la a doua carte de proză) a scrisului său şi să o cizeleze. De aceea, îşi tolerează mici defecţiuni estetice. Este un observator adânc al societăţii, niciodată ezitant în viaţa de fiecare zi, deşi poate deveni circumspect uneori.
Volumul ÎN SEMN DE PROTEST nu este o carte cu miză mare spre exterior, decât în măsura în care cititorii se regăsesc în paginile sale. Autorul caută o formă de înţelegere pentru lumea în care trăieşte. Nu ştiu dacă o acceptă. Reflectând o interioritate care glisează în realul cotidian, autorul se situează în spaţiul în care este nevoit să trăiască şi cu prietenii, şi cu duşmanii. Ne invită şi pe noi, cititorii, să-i stăm alături în vremurile acestea de criză.
Să-i dorim domnului PĂUN CONDRUŢ sănătate, răbdare şi inspiraţie la scris.
În ultimul timp am luat obiceiul de a scrie câte ceva despre cărţile pe care le citesc. Este vorba despre cărţi noi ale unor autori pe care îi cunosc personal; sau nu. Fie că am fost prezentă la lansare, fie că am cumpărat cartea atunci când am găsit-o în librării, fie că am primit volumul în dar direct de la autor, oricare ar fi fost modalitatea prin care am intrat în posesia ei, mă bucură faptul că pot să o citesc. Apoi am îndrăzneala de a o prezenta şi celorlalţi, fără a avea pretenţia de a face o critică literară. Poate că, prezentând-o simplist, cu limbajul obişnuit, le voi trezi şi altora curiozitatea de a citi cartea respectivă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu