Anunt! Cenaclu literar-plastic, marca Hugo Maracineanu
Joi, 03. 10. 2013, orele 17.00, pictorul Hugo Maracineanu va invita la un eveniment cu totul si cu totul special- marca Hugo Maracineanu. Publicul iubitor de literatura si arta va avea bucuria de a asculta cuvantul creator si va admira culoarea incarcata de lumini si umbre. Spectacolul va avea loc la Galeria de Arta ,,Gheorghe Naum''.
,,In vremea din urma strigatele mele au reusit sa iasa
la lumina si a se imbrace cu indrazneala marturisirii iar toti cei
ce s-au apropiat de ele le-au considerat o ars-poetica, o nascocire
prin care ,,fachirul’’ adica eu, nufaceam altceva decat sa epatez
si nicidecum o constienta a unei profunde introspectii cruda,
dureroasa dar reala.
Nimeni ori aproape nimeni n-a recunoscut acolo pe infrantul ce se predas in fata limitelor biologice fizice, energetice ale unui trup insufficient pentru un Ego ce a incercat cu disperare sa afle cine suntem de unde venim si incotro mergem.
Acest strigat avertisment a trecut ne luat in seama sip e langa neavizati sip e langa cei ce macar mimau o apropiere de fondul expus ,, traiesc pe viata coloniei de cellule – cu elu meu parazitar – iar pentru ele toate-s nule – doar eu ma cred ca-s praf stelar’’ si ma intrebam pe unde poate sa existe sufletul, spiritual, eternul pe care l-au relevat sfintii, l-au cantat artistii ori l-au blamat materialistii generatori de haos si neincredere.
Totul cade se rupe si se topeste in uitare, de ce aceste cicluri prin care se scurg doar parti inconstiente ( oare?! ) ale viului, AND-ul dar oare si acesta se amprenteaza cu distinctii individuale.
Cand mi-a devenit senzatie constienta rarirea coloniei ce ma sustine- am exclamat ca ,, sunt atomii cum se-ntorc lumina – si eul scade tot mai parasit – in lumea spiritelor divina – nu-I loc de trup barbar si ponosit ‘’si m-am incrancenat sa-mi comunic starile si mai ales cei tineri au fugit de mine, publicul darn u reactioneaza, ma simt dezarmat, neputincios iar in vremea din urma am simtit o acreala generala si o vasta inutilitate a tot ceea ce am pictat, am spus si-am facut.
Cei cativa ca mine care nu mai sunt mi-au fost un model a ceea ce va fi dupa mine, o vreme au mai fost amintiti cei ce au avut o cota comerciala, sau cei din a caror opera negustorii sperau sat raga ceva profit. Apoi nimic, tacere si disparitie.
Operele pier odata cu autorul ori si mai grav autorul se pierde pe sine in opera sa, si asta este o problema mult prea dureroasa si prea complicate, cert este ca...'' cititi textul integral aici: http://romaniamereuabsenta.blogspot.ro/2013/09/atlantida-mea-lumea-pierduta-i.html
Cand
implinirea vine de unde nici nut e astepti!
Nimeni ori aproape nimeni n-a recunoscut acolo pe infrantul ce se predas in fata limitelor biologice fizice, energetice ale unui trup insufficient pentru un Ego ce a incercat cu disperare sa afle cine suntem de unde venim si incotro mergem.
Acest strigat avertisment a trecut ne luat in seama sip e langa neavizati sip e langa cei ce macar mimau o apropiere de fondul expus ,, traiesc pe viata coloniei de cellule – cu elu meu parazitar – iar pentru ele toate-s nule – doar eu ma cred ca-s praf stelar’’ si ma intrebam pe unde poate sa existe sufletul, spiritual, eternul pe care l-au relevat sfintii, l-au cantat artistii ori l-au blamat materialistii generatori de haos si neincredere.
Totul cade se rupe si se topeste in uitare, de ce aceste cicluri prin care se scurg doar parti inconstiente ( oare?! ) ale viului, AND-ul dar oare si acesta se amprenteaza cu distinctii individuale.
Cand mi-a devenit senzatie constienta rarirea coloniei ce ma sustine- am exclamat ca ,, sunt atomii cum se-ntorc lumina – si eul scade tot mai parasit – in lumea spiritelor divina – nu-I loc de trup barbar si ponosit ‘’si m-am incrancenat sa-mi comunic starile si mai ales cei tineri au fugit de mine, publicul darn u reactioneaza, ma simt dezarmat, neputincios iar in vremea din urma am simtit o acreala generala si o vasta inutilitate a tot ceea ce am pictat, am spus si-am facut.
Cei cativa ca mine care nu mai sunt mi-au fost un model a ceea ce va fi dupa mine, o vreme au mai fost amintiti cei ce au avut o cota comerciala, sau cei din a caror opera negustorii sperau sat raga ceva profit. Apoi nimic, tacere si disparitie.
Operele pier odata cu autorul ori si mai grav autorul se pierde pe sine in opera sa, si asta este o problema mult prea dureroasa si prea complicate, cert este ca...'' cititi textul integral aici: http://romaniamereuabsenta.blogspot.ro/2013/09/atlantida-mea-lumea-pierduta-i.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu